Past Tense Continuous

După cum spuneam aici timpurile gramaticale continue se formează cu ajutorul verbului "a fi" şi arată o tranziţie, o schimbare.

Past Tense Continuous, numit în unele gramatici şi "progressive" se formează după următoarele reguli:
Afirmativ: S + to be (formele was/were) + V-ing
Negativ: S + to be not (was not/were not) + V-ing
Interogativ: to be (was/were) + S + V-ing
ex:: Bill was walking in the park this time yesterday.
John and Mary were not listening to music when Bill entered the room.
Were you asking for more money?

Utilizare:
- acţiuni aflate în desfăşurare într-o perioadă din trecut
ex.: It was him who was running in the park this time last Monday.
- acţiuni de scurtă durată care se desfăşurau în trecut
ex.: She was just passing by when the police spotted the pickpocket.
- acţiuni care se desfăşurau simultan în trecut
ex.: While we were working in the garden, Jim was not doing his homework.

Acest timp este, în linii mari, echivalentul imperfectului din română, cu diferenţa că poate fi tradus şi prin trecut.

Adverbe specifice: then, at that moment, while, when
Exerciţii şi detalii aici.

Amănuntul biografic

Trei cărţi cu un detaliu în comun: amănuntul biografic. Sintagma este preluată de către Aurora Liiceanu în La taifas (o carte cu iz de pseudo(?)-autobiografie povestită la o cafea într-un salon) de la profesorul Neculau de la Iaşi. Se regăseşte acest amănunt biografic declanşator şi în Pivniţele Vaticanului de André Gide şi în Sfântul închisorilor.
Sunt mici evenimente, nuanţe imperceptibile la o privire fugară, în viaţa fiecăruia ce schimbă radical şi orientează construcţia la fel ca la Sagrada Familia lui Gaudi. 

Analiză intimă

O imagine cu adevărat interesantă ar fi o fotografie cu mine însumi cu creierul personal pe masă. Să mă uit la el, admiţând că aş rămâne pe deplin conştient, ar fi suprema intimitate pe care mi-aş permite-o vis a vis de propriile posesii lumeşti.

O rudă, o mătuşă de a tatei, mi-a povestit cum bunica ei, adică stră-străbunica mea, fusese în moarte clinică. S-a trezit, după câte spun legendele familiei, la propriul priveghi, asta e o chestiune care mai rămâne de lămurit. Călătorise în lumea de dincolo, în căutarea mamei sale. A căutat o fântână din care să bea apă, dar nu a fost lăsată să îşi astâmpere setea până "nu găseşti fântâna părinţilor tăi." Până la urmă a ajuns în faţa unei porţi enorme, fără capăt la stânga sau la dreapta, în sus sau în jos. În faţa porţii era un bătrân cu barbă albă. I s-a permis să intre şi, ca în orice basm (toate basemele lumii seamană între ele), acolo erau frumuseţi de nedescris şi de-a dreapta şi de-a stânga multe uşi, infinit de multe uşi. A înteles că uşile de pe stânga erau cele pentru iad, cele de pe dreapta fiind rezervate Raiului. Pe dreapta era o uşă şi o cameră a mamei sale. Intrând acolo l-a găsit pe bătrânul alb, erau în faţa fiecărei uşi bătrânii albi cu toiag, care i-a arătat o serie de obiecte despre care a spus că fuseseră dăruite în cursul vieţii de către mama ei şi ulterior de către urmaşii care îi făceau pomeniri. 

Povestea continuă, setea de cunoaştere se perpetuează, stră-străbunica se trezeşte. Interesantă este similitudinea poveştii sale derulată în timpul morţii clinice cu alte experienţe relatate de persoane din diferite epoci. În experienţa ei, unică la vremea aceea pe o rază de câţiva kilometri împrejur, se regăseşte culoarul de trecere, ghidul şi lumina unei frumuseţi de nedescris a lumii de dincolo.

Într-un documentar pe care l-am văzut recent se relatau poveştile unei serii de persoane care suferiseră atacuri cerebrale majore. Experienţa lor în lumea de dincolo nu este una care să le fi lăsat amintiri. Comportamentul lor ulterior se schimbase dramatic. Leziunile cerebrale declanşaseră manifestări de care nu se crezuseră în stare, asta fără să îşi dea seama sau să poată controla ceea ce făceau. Unul dintre ei desena compulsiv, o femeie se regula cu orice bărbat îi apărea în faţă, un bărbat cânta la pian.

Revenind la mintea proprie, mă întreb dacă fiecare atom în parte are memoria sa şi dacă fiecare lucrează pentru cel de alături.

Activitate intensă

Ca acelaşi lucru se petrece şi acum.
Caragiale trăieşte!