"- Eu nu mi-aş face atâtea griji, replică Jephson pe un ton sec. O jumătate de omenire
îndreaptă cealaltă jumătate destul de constant de la începutul lumii; cu toate acestea, pare a fi rămas o cantitate destul de apreciabilă de natură umană. Reprimarea păcatului este în mare măsură un lucru asemănător cu înăbuşirea unui vulcan; astuparea unei supape pur şi simplu deschide alta. Răul va supravieţui epocii noastre.
...
- Există un singur viciu şi acela este egoismul. Jephson stătea în faţa focului aprinzându-şi pipa. Pufăi din tutun, făcându-l să strălucească, aruncă chibritul în jăratic şi apoi spuse:
- Şi sămânţa tuturor virtuţilor, de asemenea.
- Stai jos şi şi continuă-ţi lucrul, spuse MacShaughnassy de pe sofa unde stătea întins cât era de lung, cu călcâiele pe scaun; discutăm romanul. Paradoxurile nu se admit în timpul orelor de lucru.
Jephson, totuşi, era înclinat spre dispută.
- Egoismul, continuă el, este pur şi simplu un alt nume dat Voinţei. Fiecare faptă, bună sau rea, pe care o facem, este determinată de egoism. Suntem miloşi doar pentru a ne asigura un loc bun în lumea cealaltă, pentru a ne face respectaţi în asta, pentru a ne uşura propria deznădejde provocată de cunoaşterea suferinţei. Un om este bun pentru că îi face plăcere să fie bun, tot aşa cum altul este crud deoarece cruzimea îi face plăcere. Un om mare îşi face datoria deoarece pentru el simţul datoriei împlinite este o plăcere mai profundă decât ar fi tihna care ar rezulta din neîndeplinirea unei datorii. Omul religios este religios pentru că găseşte o bucurie în religie; omul moral e moral datorită respectului său de sine; viciul ar însemna o nenorocire. Sacrificiul de sine în el însuşi este doar un egoism subtil; preferăm exaltarea mintală câştigată astfel, satisfacţiei senzuale care este răsplata alternativă. Omul nu poate fi altfel decât egoist. Egoismul este legea întregii vieţi. Fiecare lucru, de la cea mai îndepărtată stea fixă, până la cea mai mică insectă care se târăşte pe pâmânt, luptă pentru sine după puterea sa; şi meditând asupra tuturor, Eternul lucrează pentru El însuşi; acesta este universul.
- Ia un whiskey, spune MacShaughnassy, şi nu mai fi atât de metafizic. Mă faci să mă doară capul.
- Dacă orice acţiune, bună sau rea, izvorăşte din egoism, replică Brown, atunci trebuie să fie egoism bun şi egoism rău, iar egoismul tău rău este ceea ce eu numesc în mod evident egoism, fără a fi calificat de nici un adjectiv. Astfel am ajuns înapoi de unde am pornit. Susţin că egoismul - egoismul rău - este rădăcina tuturor relelor, şi aici trebuie să fii de acord cu mine.
- Nu întotdeauna..."
Fragment din Novel Notes (Arta de a nu scrie un roman), 1893, Jerome K. Jerome, traducerea de Horia Hulban şi Călina Gogălniceanu.
Două sărbători care folosesc de reper cronologic pentru două mari orientări religioase: creştinismul ortodox şi mozaismul.
"- Eu nu mi-aş face atâtea griji, replică Jephson pe un ton sec. O jumătate de omenire îndreaptă cealaltă jumătate destul de constant de la începutul lumii; cu toate acestea, pare a fi rămas o cantitate destul de apreciabilă de natură umană. Reprimarea păcatului este în mare măsură un lucru asemănător cu înăbuşirea unui vulcan; astuparea unei supape pur şi simplu deschide alta. Răul va supravieţui epocii noastre.
Anul şcolar trecut, al 7-lea, l-am declarat anul sabatic, o perioadă în care schimbi radical ceva sau iei o pauză. Am schimbat enorm şi toate împrejurările prin care m-a trecut viaţa m-au costat relativ puţin în comparaţie cu ceea ce am obţinut. Am stat, am gândit şi am acţionat. Un principiu, sănătos, e aceala al atitudinii orientate spre interacţiunile de tip win-win. Elevii mă întreabă "La ce îmi foloseşte asta sau asta?". Răspunsul vine din experienţa personală sau a unor oameni pe care îi pot lua de model. Ce câştig eu? Siguranţa că rezultatul interacţiunilor cu cei cu care intru în contact aduce un beneficiu pe termen scurt şi mediu ambelor părţi. Dăruind vei dobândi. 
În mod ştiinţific se poate demonstra că stropii de ploaie cad cu totul neştiinţific şi aleatoriu pe pământ. Nici un nor, nici un pas nu se aşează identic pe cer sau pe caldarâm cu unul oarecare din trecut, în termeni de măsuri de ordinul micronilor. Există totuşi o ordine predeterminată şi o interacţiune insesizabilă simţurilor noastre. E ca atunci când vezi în stropii de ploaie o ordine şi în norii de pe cer elefanţi. 
