De nepătruns

Omul, şi nu doar cel de acum, se aşteaptă să îl găsească pe Dumnezeu pe raftul unui magazin, la superofertă. Într-un pelerinaj nu e importantă mănăstirea sau locul ce a fost consacrat şi a căpătat un renume rezonant pentru o anumită categorie de credincioşi. Sunt persoane care aleargă în pelerinaj şi în clipa atingerii obiectivului se întreabă ce caută acolo. Tâlharul de pe cruce nu avea nici măcar o vagă banuială ce avea să i se întâmple în momentul final, tot aşa cum Saul nu avea în intenţie să devină Paul. 

Cei care se străduiesc să caute, vor găsi.

Sunt persoane care cer, solicită în permanenţă, sunt "însetaţi de dreptate", sunt persoane care primesc în permanenţă daruri care le sunt utile sau mai puţin utile, cel puţin aşa susţin pe moment. Un lucru cert este să fii bucuros de ceea ce primeşti şi când primeşti.

Omul are atata sfintenie cata rugaciune are in el. Omul primeste sfintenie prin botez si o poate spori prin faptele sale. Prin mana unui om care daruieste ceva saracului si mana saracului care primeste banutul se creaza o punte care duce la Dumnezeu. Puntea asta este fragila la inceput, dar prin perseveranta poate fi facuta temeinica.  (de citit)

Link de weekend

Despre lecturi la Adrian Hazaparu.
Bratarile Rozinei.
Specializare invitro la Filonous.
Feisbuc.

Nomenclator de meserii

Zilele trecute discutau doi meseriaşi, doi specialişti, pentru a-i denumi cu un termen mai modern, pomeneau despre chestiuni practice ale ocupaţiei lor. Cel mai în vârstă manifesta o deschidere deosebită la nou, la ideile celui mai tânăr. Cât îl priveşte pe cel din urmă am admirat, pe lângă altele, faptul că arăta recunoştinţă unui "nea F.", acesta fiind cel care îl învăţase meserie cu ceva timp în urmă.

Biserica vorbeşte despre ascultare şi înţelepciune, UE despre "învăţare pe tot parcursul vieţii", şcoala despre formare de competenţe. La ultimul capitol aş adăuga faptul că uneori lipseşte practica, imitarea şi apoi depăşirea mentorului de către învăţăcel. (Cred că meseriaşul cel tânăr era printre puţinii care se raportau la maestrul lor.) Distanţa dintre teorie şi practică este enormă şi se lasă aşteptat momentul în care se poate vorbi de un transfer real de expertiză şi înţelepciune de la profesor la elev. Asta pentru că cei mai mulţi suntem străluciţi teoreticieni care se tem să experimenteze în maniera lui Arhimede principiile transmise de la scaunul catedrei.

Cei doi meseriaşi reuşiseră să îşi întemeieze, fiecare prin forţele şi munca sa, ateliere şi aveau clienţi care se declarau mulţumiţi de prestaţia lor. Şi, ca să închei, îmi place o vorbă evreiască ce sună cam aşa "Ca să câştigi un leu îţi trebuie cel puţin doi în buzunar."

Feel the rain

Flori de cuvinte

Fiecare posedă darul de a avea daruri. E un dar sa poţi fi conştient de sine şi în acelaşi timp e un blestem al necuvântării să nu Vezi.

Experienţe athonite

În curtea mănăstirii Sf. Ana (Αγίας Άννας) se intră printr-un portal de un înalt şi jumătate de om, la stânga se află o cişmea deasupra căreia scrie, în caractere elene, CRIO NERA (apă rece). Am observat în curtea majorităţii mănăstirilor în care am fost în Athos astfel de fântâni. Pe trei laturi sunt ziduri şi în faţă, pe latura de vest a curţii triunghiulare, se deschide o splendidă perspectivă asupra Mării Egee.

La vecernie ajung mai târziu, începuse deja. Slujba se face în pridvorul bisericii, pe latura din dreapta a curţii, în faţa dverei care acoperă intrarea în naos. Tot acolo, lipit de corpul bisericii, se află un corp de chilii cu parter şi un cat. Pridvorul e luminat doar de câteva lumânări şi de lumina care intră generos la acel ceas de apus pe uşa pe care venisem. Unul dintre călugării care dau răspunsuri ştie slujba pe de rost, nu citeşte nimic dintr-o carte. Se cădeşte, se spune Doamne milueşte în greacă (Κύριε, έλέησον - Kyrie Eleison), asta e de fapt tot ce înţeleg la nivel de cuvinte liturgice în greacă.

În marea linişte din semiîntunericul Sfintei Ana se adunaseră toţi cei care vieţuiau acolo sau erau în trecere, inclusiv noi.

A doua zi de dimineaţă, înainte de răsărit, s-a săvârşit liturghia într-o capelă. S-au rostit Simbolul de Credinţă şi Tatăl Nostru în limba română, un moment de intensă bucurie.