Noul Răsărit

Naşterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, răsărit-a luminii Lumina cunoştinţei...

 Mesia cel multi aşteptat de poporul evreu S-a întrupat după căderea în păcat a protopărinţilor noştri spre a ne fi Lumină şi Adevăr. Din marea Sa bunătate, Dumnezeu a permis firii pieritoare să facă încă un pas spre atotputernicia Sa. Noul Răsărit, continuare a creaţiei divine, redă omului capacitatea de a se racorda la ceea ce numim "cunoaştere", lucru imposibil de atins fără o pregătire prealabilă, fără a trece de etapa copilăriei morale şi culturale, acolo unde  se situau Adam şi Eva în momentul când au primit suflul divin.

Crăciunul depăşeşte nivelul material al cadourilor, al globurilor colorate şi al colindelor. Timp al bucuriei şi al bilanţurilor, această mare sărbătoare creştină a fost rostuită de Biserică pentru a putea evalua raporturile om-om şi divinitate-om.

Cu speranţă şi dorinţă de a celebra cum se cuvine acest Crăciun, doresc tuturor un Crăciun Fericit şi gânduri bune!

De nepătruns II

Secretul unei vieţi echilibrate constă în capacitatea individuală de a negocia situaţiile dificile şi de a regla crizele apărute în diferite contexte. (idee regăsită într-un manual de limba engleză).

În momentul în care un om se plânge că îi e greu nu face altceva decât să admită o incapacitate şi lipsa de voinţă. În plus, îşi atrage şi mai multe greutăţi şi crează la nivelul relaţiilor cu ceilalţi tensiuni inutile. Fiecare are problemele lui şi de obicei avem tendinţa de a abandona pe cei care în două situaţii din trei spun că le e greu, e pur şi simplu imposibil să suporţi la infinit lamentările cuiva care tot repetă aceleaşi erori. 

Dacă tratăm viaţa ca pe un lung şir de experienţe pregătitoarea pentru o existenţă superioară aici şi dincolo, putem numi fiecare problemă o lecţie. Vorbeam aseară cu cineva despre armata obligatorie. Interesant e că a spus că, deşi existau o serie de mizerii pe care trebuia să le îndure orice soldat în termen, la finalul stagiului rămâneau prieteniile şi lucruri mărunte pe care le învăţa fiecare - de la spălatul şosetelor la raporturile cu un superior. 

Dicţionare bune

Să tot fi fost în clasa a V-a sau a VI-a când, la sugestia profesorului de engleză, care ne era şi diriginte, am vrut eu cu tot dinadinsul să îmi cumpăr un dicţionar englez-român. La vremea aceea costa vreo 3000 de lei, prin 93 sau 94 era o avere. Până la urmă am convis-o pe mama să îmi dea impresionanta sumă. În ziua cu pricina eram în vizită la o vară de a ei ori probabil venisem acolo expres, asta nu mai ştiu, pentru a lua banii. La parterul blocului era o librărie, aveau acolo şi jucării, cărţi în limbi străine şi, dacă ţin bine minte, chiar şi benzi desenate PIF, lux maxim la vrema aceea. Habar nu aveam la ce o să îmi folosească "uriaşul" de 70.000 de cuvinte, la vremea aia dacă ştiam să leg două vorbe în engleză.

Respectivul lexicon, pe care îl folosesc şi acum (la început avea o supra copertă cu steagurile României şi Marii Britanii), a mai fost reeditat în diferite formule şi formate. 

Dicţionar englez-român, Leviţchi, Leon; Bantaş, Andrei, editura Teora, 1993.

Acum e netul şi încă alte vreo patru dicţionare pe care le mai utilizez.

În mod sigur acel moment a fost un detaliu biografic.

Patria după revoluţie

Limba română, o limbă sentimentală, a transformat latinescul pater (tată) într-un substantiv feminin. Limba franceză, de exemplu, a păstrat genul masculin în pays. Patria, pământul natal în latină, a devenit în limba română un substantiv terfelit de vreo 50 de ani încoace. Noţiunea de loc protector al celor care locuiesc aici devenise egală cu cea de partid şi de tătuc.

Interesant este, pentru a schimba oarecum perspectiva, că cei care s-au stabilit în spaţiul care este astăzi denumit România au origini etnice dintre cele mai diverse. Singurul lucru ce îi uneşte este limba română, de unde şi Limba română este patria mea.

Spre o a treia idee mergând, e de-a dreptul dramatic, teatral chiar, modul în care atitudinea faţă de stat s-a schimbat în ultima sută de ani. După o luptă îndârjită în direcţia statelor naţiune, se ajunge, din nou, la regionalizare sau structuri suprastatale, multietnice şi multiculturale. 

România se vede provocată de această etapă istorică ce vine pe o filieră economică şi politică în care, ca şi în trecut, poate pierde chiar şi rolul secundar de Cenuşăreasă. Recensământul de anul acesta este prea puţin relevant din perspectivă etnică, scopul principal a fost evaluarea capacităţii economice a celor care sunt cetăţeni români, este o perspectivă personală pe care o menţin. Nu intenţionez să spun că sunt acele date necesare unui plan economic detaliat şi unei strategii naţionale pe termen mediu. Partea cu adevărat interesantă este că urmaşii celor veniţi în antichitate pe plaiurile acestea îşi continuă migraţia spre vest, statul român contemporan pierzând astfel un imens capital uman care va produce bunăstare prin alte zări.

Fie ca Patriei mele să îi meargă bine!