Televizorul ar putea ocupa din timpul liber. Asemeni oamenilor strânşi în jurul focului sau la gura sobei, ascultăm poveşti care, de cele mai multe ori, nu sunt ale noastre. Orice rostire duce la articularea unor gânduri, la viziuni proprii despre soarta altora. Focul încătuşat în tubul catodic se zbate spasmodic în momentul în care este pus la treabă şi făcut să închipuie şi să teleîmpieliţeze viziuni dintre cele mai ciudate.
O perioadă nu am "beneficiat" se televizor înainte de culcare. De ceva vreme am reluat, oarecum regulat, obiceiul de a mă uita la cutia de plastic şi sticlă. Zapping-ul necugetat îmi poate naşte monştri. Pe lângă perspectiva zilei, mai am şi o stare de angoasă indusă cu o seară înainte.
E bun şi televizorul, e bun şi telefonul, e bun şi calculatorul, dar cu măsură.
