Sunet de toacă

Toaca, de lemn sau metal, fixă ori mobilă, reprezintă chemarea la rugăciune a ortodocşilor la diferitele servicii ale cultului divin public. Din câte ştiu, toaca are cel puţin trei semnificaţii, fiecare cu simbolistica şi cu istoria ei. Una dintre ele este legată de practici precreştine sau chiar păgâne, în timpul unor ceremonii religioase antice folosindu-se diferite instrumente de percuţie, toate cu scopul de a pregăti un ritual sau a invoca una dintre divinităţi (ex. misterele eleusine). O altă semnificaţie este cea legată de Crucea Mântuitorului, toaca reprezentând din această perspectivă lemnul pe care a fost crucificat, ciocanele de lemn folosite simbolizându-le pe cele folosite în Vinerea Patimilor. Din acest punct de vedere toaca este o formă de rugăciune creştină şi alături de clopote ajută la pregătirea creştinilor pentru slujbe. O altă simbolistică atribuită toacei este cel de instrument de percuţie folosit pentru a anunţa diferite evenimente laice, de exemplu se mai bate încă, în unele sate, pentru a chema oamenii la o adunare obştească.

Meşteşugul toacei este unul aparte. Toaca fiind sfinţită solicită o stare deosebită a celui care se pregăteşte să o utilizeze, ritmurile mergând de la unele lente şi până la un "rafală" de percuţie. Este nevoie de exerciţiu, flexibilitatea încheieturilor mâinilor fiind ncesesară pentru a nu obosi.

Hristos a Înviat!

Cât de minunată este voia Tatălui care acceptă să îşi jertfească propriul Fiu.

Cât de minunat şi frumos ne spune îngerul să nu căutăm pe cel viu printre cei morţi.

Cât de minunat este că fiecare are şansa proprie la mântuire.

Zilele de Paşte sunt clipe de reflecţie şi bucurie. Nici mâncarea şi nici băutura nu fac din aceste trei zile de ales praznic prilej de saţiu. Saţietatea adevărată vine din minutul de reflecţie la un gest unic în istoria mântuirii: sacrificiul de sine pentru ceilalţi şi puterea de a birui moartea şi păcatul.

Îmi vin în minte acum rânduri despre Sfinţii Temniţelor comuniste, oameni care s-au jerfit pentru convingerile lor. De Paşte sărbătoreau în condiţii materiale greu de înţeles, dar se bucurau şi radiau bucuria asta şi o împărtăşeau cu ceilalţi. Asemenea primilor creştini şi ucenicilor la Cina cea de Taină ei intrau în comuniune cu aproapele, dincolo de trup.

În nădejdea învierii, Paşte Ferici!

Hristos a Înviat!

Pregătiri

Un bărbat stătea în una din stranele din biserică, în contextul respectiv puţini vorbeau, majortatea erau prinşi în analize intime. Un copil se apropie de el pentru a-l chema în partea dreaptă a bisericii, pentru a aştepta la un alt duhovnic. De două ori a revenit copilul, a treia oară bărbatul lăsându-se convins. Băiatul, de vreo 12 ani, a folosit limbajul mimico-gestual. În faţa preotului au îngenunchiat amândoi.
Tot ieri au început Pesach (seara zilei de 6 aprilie 2012) şi Paştele romano-catolic.