E minunat cât de minunată e ţara asta şi ce oameni locuiesc în ea.
De cele mai multe ori ne temem de ceea ce nu înţelegem şi respingem ceea ce am putea înţelege. Locuitorii de origine ungurească din Harghita şi Covasna sunt la fel de primitori ca toţi românii, au aceleaşi mentalităţi generale şi jinduiesc la trecutul glorios de dinainte de Ceauşescu.
Un traseu care în linii mari a fost următorul: Botoşani - Fălticeni - Târgu Neamţ - Poiana Largului - Borsec - Miercurea Ciuc - Tuşnad. După vreo trei nopţi petrecute într-o pensiune agreabilă, la Băile Tuşnad, am plecat spre Sighişoara - Sovata (un popas de două nopţi) - Bicaz - Târgu Neamţ - Fălticeni - Botoşani. În total, dus-întors, 960 kilometri.
Băile Tuşnad par intrate într-un con de umbră din punct de vedere turistic, e nevoie de investiţii, finanţare există prin programul REGIO. În jurul staţiunii sunt amenajate şi semnalizate trasee turistice, unul dintre ele fiind cel spre turnul Apor - perspectiva de ansamblu asupra oraşului fiind superbă din acel punct. În centrul staţiunii, lângă Olt şi linia de tren, se află Lacul Ciucaş, cu emanaţii post-vulcanice de dioxid de carbon, pe malul căruia s-a amenajat o piscină acoperită. Paznicul bazei a spus că mai e de lucru, dar că forajul de apă termală de 60 de grade e finalizat. Un punct în plus.
La sud de Tuşnad e lacul Sfânta Ana. Din Bixad, prima localitate din judeţul Covasna spre Sfîntu Gheorghe, se virează la stânga, pe un drum secundar. Peisaje superbe, un drum strategic militar până la un punct. Zona singurului lac de crater din România este proprietate privată şi taxa de parcare este de cel puţin 10 lei/zi. Superb lac, o atenţie deosebită pentru curăţenie. Din zona cabanei se poate vizita, cu ghid, la fiecare oră, Tinovul Mohoş, o turbărie în care se află plante carnivore. Pe drumul de întoarcere spre Bixad, am virat la stânga spre Băile Balvanyos. Pe partea stângă se află izvoare cu emanaţii post-vulcanice şi o peşteră unică în lume, pe Muntele Puturosul. Mirosul gazelor emanate şi concentraţia de sulf din grotă se simt de la câteva sute de metri, o experienţă unică.
Spre Sighişoara am oprit în Miercurea Ciuc, am ţinut să vizităm Episcopia Ortodoxă a Covasnei şi Harghitei. Un locaş deosebit de frumos, situat lângă Primăria Miercurea Ciuc, pe strada Nicolae Bălcescu. În aceeaşi zonă se află şi Castelul Miko, fortificaţie aflată în plină restaurare. În Miercurea Ciuc parcarea se plăteşte, parcomatele acceptând bancnote de 1 leu sau monede de 10 şi 50 de bani. Un oraş mic, bine întreţinut, curat, străzile foarte bune, multe sensuri unice. Sighişoara a fost o încântare "medievală". Oraşul vechi, plasat pe un deal, e un exemplu al seriozităţii germane, cu turnuri şi case pe care personal le-am numit "zgârie nori" medievali. Turişti numeroşi, suveniruri de bun gust, diferite de mulţimea de delfini albaştri "meid în China" de prin alte zone. Perspectiva din Turnul cu Ceas face cât un milion de cuvinte şi broşuri turistice!!!
De la Sighişoara am plecat spre Sovata, pe şoseaua (E60) de Târgu Mureş. La Băluşeri se virează la dreapta (13A). Sovata e populară printre turişti, era plină staţiunea, mai ales că era Sfânta Maria. La fel de curat, peisaj minunat de frumos. Staţiunea (Băile Sovata) cu hoteluri, pensiuni şi restaurante e la vreo 2 kilometri de oraşul din vale. Două dintre hoteluri, Danubius (pe vremuri Sovata) şi Aluniş, au piscine interioare. În primăvară fusesem la Danubius, dar având în vedere numărul de turişti interni, a trebuit să mă mulţumesc cu piscina de la Aluniş. Aş fi dat 50 de lei, faţă de 40, la Danubius pentru ceva mai multă curăţenie şi mai multe facilităţi de relaxare. În Sovata, pe strada principală din Băi, parcarea se taxează.
Spre Botoşani am trecut pe la Lacul Roşu şi Cheile Bicazului. SPECTACOL NATURAL! Pereţi verticali de stâncă, brazi crescuţi pe o mână de pământ. După Bicaz am trecut barajul de la Izvorul Muntelui şi am mers pe malul lacului până la Poiana Largului. Pe stânga, de partea cealaltă a lacului, se vede Ceahlăul.În Suceava, din cauza orei de vârf şi a lucrărilor la podul peste Suceava şi la pasarela CFR, am parcurs drumul dintre intrarea dinspre Fălticeni şi ieşirea spre Botoşani în jumătate de oră.
Ca părere generală - drumurile din Harghita şi Covasna sunt foarte bune, oraşele curate, neprăfuite. Deşi există prejudecata legată de unguri, te poţi înţelege cu ei. Dacă le vorbeşti în română, majoritatea se străduiesc să îţi răspundă în română. Un minim "bună ziua" - "jo nopot kivanok" şi "mulţumesc" - "kozsonom". E cam ciudat să vorbeşti în România română între oameni care vorbesc altă limbă, să vezi toate inscripţiile în două limbi şi să fii salutat în ungureşte. Personal, cred că Ungaria începuse investiţii şi achiziţii de terenuri masive în Harcov, dar pe fondul crizei relaţiile cu diaspora au evoluat în direcţia unei perioade "post-pod-de-flori", la fel cum a făcut România cu Basarabia.
În general, am apreciat peisajele, mâncarea proaspătă şi bună (respect pentru clienţi de la meniul zilei până la până la paprika şi gulaş), drumurile (politicienii români şi unguri din Transilvania au făcut lobby eficient în direcţia asta), oraşele şi satele, unele cu pronunţată influenţă, la nivel de construcţii, germană. Bisericile ortodoxe sunt rare şi, cel puţin în două cazuri, curăţenia şi întreţinerea sunt asigurate de către monahii.
De final, un ungur la vreo 60 de ani mi-a spus că îl cheamă Ionel, "imposibil, domnule" de vreo trei ori, "de fapt Janos" - "Koszonom."
