Politica de cafenea

Omul are dreptul la păreri şi opţiuni. Politica din România lasă impresia că respectă acest principiu. Doar că omul roâmân are multe păreri. Domeniile sale favorite sunt vremea (chestiune britanică), politica (fapt recent survenit după 89) şi femeile (fapt istoric).
Despre vreme se poate vorbi dacă te uiţi în sus ori la buletinul meteo, asta nu e greu. Aici predicţiile şi părerile pot fi numeroase, opţiunile intervenind post factum.
Politica se poate aborda pe baza privitului la televizor şi nu presupune mare efort. Ni se servesc vorbe, ni se pun la picioare planuri măreţe cu un nou pământ al făgăduinţei şi se folosesc nişte culori, ca pentru copiii mici. În Franţa, par exemple, familia Mitterand era implicată în afaceri cu energie din surse nucleare. Chestiunea sigură e că au schimbat destinul unei ţări şi al unui întreg continent. Politicienii noştri practică, individual sau în grup, toate cele trei sporturi naţionale sus menţionate. Nici unul nu pare să intervină concret, fără heirupism, pentru o problemă de interes general.
Femeile apar în toate discuţiile despre orice şi sunt abordate de către oricare dintre locutori, femei sau bărbaţi, tineri sau bătrâni, bogaţi sau săraci. Şi aici părerile sunt exprimate vulcanic, fără rost de apel, sentinţele fiind categorice şi de cele mai multe ori fără temei, fiecare are părerea lui.
Românul este născut comentator, este un mic Ţopescu multilateraldezvoltat, un pokerist care îşi riscă toţi banii din buzunar.

Past Tense Continuous

Past Continuous Tense se formează după următoarele modele:

Afirmativ: S + was/were + V-ing
Negativ: S + was/were not + V-ing
Interogativ: Was/Were + S + V-ing

Utilizare:
- acţiuni aflate în derulare într-o perioadă din trecut
ex. Mary was reading a book when Peter entered the room. (acţiune în desfăşurare în trecut în raport cu o alta, de scurtă durată)
While Jim was watching TV, his wife was cooking. (acţiuni paralele în trecut)


Adverbele specifice şi cel mai frecvent utilizate cu acest timp sunt: at that moment, then, while, when

Nu pot, nu ştiu şi nu vreau

Sunt cuvinte care caracterizează persoane şi culturi în ansamblul lor.

Nu pot este un fapt care atestă absenţa capacităţii şi experienţei în gestionarea unei situaţii care implică în mare măsură colaborarea cu un grup (familie, colegi, instituţii). Nu ştiu este incapacitatea de a învăţa, de a te menţine permanent de curent cu ceea ce se petrece în jurul tău, cu ceea ce este nou. Nu vreau caracterizează pe cei care nu se pot vedea pe ei înşişi ca posibili învingători, pe cei care au un slab control asupra a ceea ce li se întâmplă sau li se poate întâmpla din cauze reale sau stabilite doar ca scuză.

Peste primii doi de nu se trece relativ uşor prin exerciţiu, dacă e să mă refer strict la activitatea de predare-învăţare, prin parcurgerea unor etape intermediare necesare. Cel mai puternic nu este legat de voinţă. Dincolo de o definiţie strict ştiinţifică a cuvântului, rămâne valabilă o abordare orientată spre acţiune, spre creşterea capacităţii de a face. De obicei arăt pe degete cei trei de nu şi la final, după eliminarea primilor doi, îmi rămâne ridicat doar degetul median, fapt ce poate părea bizar. Dacă lipseşte capacitatea de a depăşi triumviratul NU, eşecul personal sau colectiv nu lasă nici măcar degetul mijlociu în picioare.
Ieri am întâlnit o persoană care a vorbit cu mine timp de un ceas. Se lăuda că face, că poate face, dar el însuşi nu făcea nimic concret într-un context în care eu îmi permiteam o pauză şi el nu. Vorbea despre neputinţa lui de a acţiona, probabil într-un context familial bizar, pentru atingerea a ceea ce îşi propusese.
Că tot e 1 mai astăzi, merită de reţinut că România are nevoie să depăşească ea însăşi perioada lui nu şi să ajungă la stadiul  intermediar de concluzii post-efort.

Cetăţenia norvegiană

Două doamne pe stradă:
- Ai văzut Românii au talent din Norvegia?
- Da, cu tipul ăla din Botoşani.

Legături

Despre Înviere
Despre Semnul Sfintei Cruci
Fotografii din Praga
Zuma
Prea târziu, un film de Lucian Pintilie. De văzut înainte de intrarea în abataj.
Cântece pentru copii în engleză
Punctual
Despre Basarabia
Preocupari britanice (a propos, am primit invitatie, dar am decis cu prietenii sa il trimitem in locul nostru, noi fiind ocupati in ziua aceea, pe Misu de Hohenzollern)

Hristos a Înviat!

A crede şi a nu cerceta este o atitudine nerecomandată unui creştin. Sensul sacrificiului cristic este tocmai acesta al cercetării şi trăirii jertfei Mântuitorului în mod complet. După trăirea patimilor, după ce S-a răstignit şi S-a îngropat, Hristos se arată lumii ca Lumină, ca forţă care biruie răul.
Îndreptarea permanentă a omului către orice formă de bine, dincolo de orice ideologie sau dogmă, arată că în noi există potenţialul împlinirii faptelor bune şi atingerea stării de mântuire, de luminare.

În aceste zile de mare praznic doresc tuturor un PAŞTE LUMINOS.
HRISTOS A ÎNVIAT!

10 lucruri care îmi plac

Am primit o leapşă de la Radu, să spun care sunt 10 lucruri care îmi plac. Sună a un fel de decalog şi o analiză bună de făcut.
Aleg să trimit leapşa mai departe Rozinei,  lui Tiberiu, lui Adrian Hazaparu şi dlui Daria.

I. îmi plac oamenii în toate manifestările lor pozitive
II. îmi place soarele pentru că mă tonifică
III. îmi place să îmi fac meseria cât pot eu mai bine
IV. să citesc
V. îmi place natura, mai ales când nu plouă prea mult (v. nr. II)
VI. îmi place să vorbesc
VII. îmi place că am prieteni şi familie
VIII. îmi place că Dumnezeu există, în diferitele Sale manifestări
IX. îmi place să văd culori şi nuanţe
X. îmi place că exist

Past Simple Tense cu exemple şi explicaţii

Să luăm exemplul următoarelor propoziţii simple:

Bill played football yesterday with John.
Mary made up her mind to read a book by Joyce.

Cele două forme ale verbelor, played şi made, sunt formele de trecut (Past Simple). Eu prefer să le numesc V2, pentru simplificare. Din primul exemplu se poate observa terminaţia -ed care se adaugă tuturor verbelor regulate la V2 şi V3 (Past Participle). Verbele regulate constituie majoritatea când vine vorba despre V2 şi V3 în limba engleză. De ce se numesc "regulate" (regular verbs)? Pentru că respectă regula adăugării terminaţiei -ed.
În ceea ce priveşte al doilea exemplu, aici întâlnim un verb neregulat (irregular verb). Din această categorie fac parte circa 150 de verbe a căror formă trebuie cunoscută după consultarea unei liste ca aceasta şi exersarea acestui timp gramatical. Verbele neregulate se împart în trei categorii: verbe cu toate formele identice (ex. set, put), verbe cu două forme identice (ex. make, have) şi verbe cu toate cele trei forme diferite (ex. do, be).

Past Simple Tense se formează după următoarele reguli:

Afirmativ: S + V2
Negativ: S + did not + V1   (de reţinut că aici este vorba de forma întâi a verbului)
Interogativ: Did + S + V1?

ex. She said she was reading.
We did not look into the case.
Did they speak English when they met Mr Yashimoto?

Utilizare:
- acţiuni începute şi terminate în trecut
ex. Jim found a dime.
- o acţiune care s-a terminat la un anumit moment din trecut
ex. Bill and his friends arrived in London on March 3rd.
- în texte care fac referire la evenimente şi acţiuni din trecut (rapoarte, poveşti, ştiri, etc.)
ex. The clerk asked our reporter about the result of his investigation.

Adverbe:
ago, last, yesterday

Pentru alte detalii şi exerciţii aici.

Paştele evreiesc - PESACH

Între 18 şi 26 aprilie, poporul evreu din diaspora şi din Israel (acolo se celebrează doar 7 zile) sărbătoreşte Pesach, sărbătoarea trecerii şi eliberării din robia Egiptului. În memoria pribegiei prin pustiu sub conducerea lui Moise, evreii consumă în această perioadă alimente care să aducă aminte de efortul lor comun şi de greutăţile celor 40 de ani de căutare a pământului făgăduinţei.
Paştele este o sărbătoare care arată valoarea răbdării şi a călătoriei de la starea mai puţin bună a omului spre o starea spirituală şi corporală superioară.
Detalii despre ceremonii, rugăciuni şi regimul alimentar aici.

HAG PESACH SAMEACH!

Criza culturală din punct de vedere psihologic

Analiza relaţiei dintre individ şi normele culturale

O primă etapă este să se determine gradul de aculturalizare al individului ăă raport cu o cultură dominantă.

Identificarea resurselor externe relevante din punct de vedere cultural aflate la dispoziţia persoanei care trece printr-o criză

A doua etapă este examinarea resurselor şi punctelor tari. Resursele primare în multe culturi sunt clerul, dar există şi alte persoane care pot ajuta, cum ar fi anturajul din cartier şi politicienii. În culturile din îtnreaga lume familia este un sistem major de sprijin pe durata crizelor şi ele trebuie să fie mobilizate, ţinând  cont de faptul ca definirea “familiei” diferă de la o zonă la alta.

Determinarea capacităţii subiectului de a folosi resursele

Nu toţi indivizii care trec printr-o criză sunt capabili să folosească resurse convenţionale sau culturale. Trebuie să fie examinate şi luate în calcul atitudinile fata de ajutorul furnizat şi sursele sale.

Stabilirea unui reper

Este vital ca cel care se află în preajma să ofere ajutor imediat. Grija faţă de nevoile fizice, sfaturile şi întărirea pozitivă şi ajutorul pentru cei aflaţi în criză ajută la luarea unor decizii pozitive care să crească abilitatea de a face faţă. Imediat ce este posibil, trebuie facilitată stabilirea unui reper, a unei legaturi cu un posibil susţinător şi să se stabiliească dacă se poate lega o relaţie.

Criza este perioada în care lumea din preajmă este afectată radical. Crizele nu sunt neobişnuite  în istoria omenirii şi au fost dezvoltate mijloace de a le face faţă. Cei care intervin într-o situaţie de criză trebuie să faciliteze procesele care sunt acreditate de cultura respectivă pentru a permite individului să facă fată presiunii. Mecanismele culturale trebuie respectate pentru a oferi confort şi alinare celor afectaţi de evenimente traumatice.

Relaţia dintre cultură şi criză are multe aspecte. Poate ajuta să determinăm ce incident este perceput ca un eveniment de criză şi ce impact are asupra manierei în care un individ îl gestionează.  În plus, poate dicta modalităţile potrivite de a ajuta un individ pe durata unei crize.

Trebuie avut în vedere că fiecare individ are o personalitate diferită şi că acea personalitate se poate integra sau nu în cultura de origine. Ce rezultat, nu se poate presupune că un individ va împărtăşi toate ideile, credinţele, valorile şi normele grupului cu care el sau ea se identifică. De la regiune la regiune şi de la individ la individ, variaţiile sunt mari în cadrul fiecărei culturi. În plus, unii indivizi se identifică la nivel personal cu mai multe grupuri, cum ar fi o lesbiană, un american de origine africană sau un budist. Când este abordat cineva aflat în acest caz, poate fi dificil de prezis care valori şi comportamente vor fi manifestate. Cel mai sigur este să fim conştienţi de viziunea comună asupra lumii a diferitelor culturi, astfel încât ele să poata fi identificate şi folosite, dar aceasta abordare trebuie facută cu grijă pentru evitarea stereotipiilor şi a presupunerilor neverificate.
(după un original de Jonathan Sandoval)