2011, un an al binelui

În anii care au trecut s-au petrecut lucruri bune pe care le-am înţeles mai greu sau altele pe care le-am înţeles mai bine şi am învăţat din fiecare.

Îmi doresc să încep 2011 sub semnul încrederii în sine, al încrederii în ceilalţi şi, după un pahar cu vin, al bucuriei de a-mi regăsi vechi prieteni. Pe unii i-am cunoscut în condiţii nu tocmai prielnice mie, dar în acele momente de încercare mi-am dat seama că ei sunt cei ce mă pot ajuta şi le-am căutat ajutorul.

Ajutorul e bine să fie reciproc şi asumat. Acum câţiva ani primisem de Revelion un telefon care avea să îmi schimbe capital viaţa. Admit că uneori nu ascult cu atenţie, mi-am dat seama cât de important e asta, deşi am ştiut şi simţit asta de când mă ştiu.
Tuturor celor apropiaţi şi prietenilor le doresc tot binele din lume, pace si bucurie!

Profesional vorbind doresc tuturor colegilor şi elevilor un an plin de realizări şi succese în acţiunile lor, multă sănătate şi optimism.

LA MULŢI ŞI FERICIŢI ANI!

O melodie speciala

Sala de clasă

El sau ea intră în clasă. Comunicarea, schimburile reciproce au început deja cu mult înaintea primului cuvânt. Elevii erau în aşteptare în afara clasei, liniştiţi ori gălăgioşi, sau în clasă, neacordând, în aparenţă, nici o atenţie intrării cadrului didactic. Surâsurile, râsetele, salutul politicos, obiectele care zboară, şoaptele sau ridicarea în picioare; acest joc al reacţiilor, al retroacţiunilor în dublu sens, de la adult la clasă şi de la clasă către adult nu are nici început nici sfârşit. (Ollivier, 1992, via Cucoş, Psihopedagogie)

Dacă ar fi să compar sala de clasă cu ceva, aş alege o sală de baie. Intri într-un fel şi ieşi cu totul înnoit, e ca o baie, o cufundare comună în învăţătură. Profesorul are de învăţat pentru a putea învăţa pe ceilalţi. Ori pot compara sala de clasă cu sala de teatru. Doar că actanţii nu sunt inerţi, ei sunt dinamici şi nu există "de o parte... de cealaltă parte". Fiecare are rolul său circular, o permanentă transpunere în rolul celuilalt.

Zilele trecute îmi spunea o prietenă că lucrurile cu adevărat valoroase sunt cele mici. Nu luna de pe cer trebuie să o dăm elevilor, important e sa le arăţi o steluţă, să dai celui care are nevoie 10 lei atunci când cere şi nu sute de lei când nu are nevoie.

Aurelian Andreescu

Cel mai frumos cadou

De Sf. Ştefan m-am întâlnit cu vechi şi dragi prieteni. Pe lângă o companie dintre cele mai plăcute şi un cadou deosebit, mi-au scris aşa:

"Nu există gândire fără obiect; însă fără gândire obiectul îşi pierde calităţile care-l constituie..."

Altfel spus lumea este visul tău. Visează frumos, trăieşte-ţi viaţa din plin şi fii foarte fericit.

La Mulţi Ani!

Se pare, din câte mi s-a spus, să fie un citat din Schopenhauer pe care-l descoperisem eu prin liceu într-o cărţulie şi câteva gânduri personale asociate acum câţiva ani.

Sfântul Arhidiacon Ştefan

Icoana aceasta a Sfântului Arhidiacon Ştefan este lucrată de către o prietenă care am înţeles că este monahie acum. A fost făcută în 2001.

"Apostole al lui Hristos cel mai întâi între diaconi, întărirea mucenicilor, cel ce marginile lumii le-ai sfinţit cu chinurile şi minunile tale, sufletele credincioşilor le-ai luminat, pe cei ce te cinstesc cu credinţă mîntuieşte-i din toate nevoile, ca să cântăm ţie: Bucură-te, întâiule mucenice şi Arhidiacone Ştefane!" (condacul 1 din Acatistul Sfântului Ştefan)
De aici
"Alături de credinţă, inima mucenicului Ştefan a fost o văpaie de dragoste ”mai mare decât moartea” pe care n-a putut-o stinge potopul de ură al mai marilor templului. Dimpotrivă, dragostea atotcuprinzătoare şi atotbiruitoare, după pilda vieţii Domnului ( Luca XXIII, 34 ) – care s-a aprins din dragostea jertfei de pe Golgota – a făcut să rodească în fiinţa sa fructul iertării duşmanilor, în clipa când îşi dădea duhul."

Jertfelnicia Sfântului Ştefan, prenume pe care îl port şi ales de către bunica mea paternă, Agafia, este încă un exemplu că cei care Îl urmează pe Hristos ajung să fie fără frică şi să mărturisească în permanenţă prin fapte şi cuvânt pe singurul Adevăr, Dumnezeu. Jertfa cu măsură şi când e necesară este benefică la nivel general şi personal şi duce la victorie.

În a treia zi de Crăciun doresc tuturor multă sănătate, fericire şi speranţă în implinirea celor de folos.
La Mulţi Ani!

De Craciun

Hristos se naste in fiecare an in lumea de zi. Important este sa Il lasam sa intre in viata fiecaruia dintre noi. Pilda Nasterii Sale este pilda iertarii si a capacitatii de a merge mai departe. Familiile trec si se petrec in aceste clipe. Important este sa il lasam pe Dumnezeu in viata noastra.
La Multi Ani Fericiti! CRACIUN FERICIT!
Un post minunat la Radu.

Present Simple Tense

De la început voi preciza că acestea nu sunt lecţii on-line de engleză şi nici nu sunt îndrumare de gramatică. Sunt doar idei de lucru pentru cei care vor să poată învăţa corect limba engleză. Explicaţiile nu se vor o carte dificilă de gramatică universitară.

Timpul gramatical (tense) şi timpul cronologic (time) sunt două chestiuni distincte în engleză. Tense nu cuprinde în mod necesar ideea de timp, dar time se referă şi la tense.
Voi folosi pentru notarea verbului: V1 (forma I sau infinitivul scurt), V2 (forma de trecut) şi V3 (participiul trecut).
Present Simple Tense se formează din S + V la forma I (infinitiv scurt) pentru afirmativ,
Do/Does +  V1? pentru interogativ (unde does apare la persoana a III-a singular),
S + do/does not + V1 pentru negativ.
ex: I speak English.
Do you speak English? (cea mai simplă întrebare în engleză - la care răspunsul să fie totdeauna Yes, I do.)
He does not like telling lies.
Utilizare:
- adevăruri eterne şi legi ale naturii
ex: The Earth spins around the Sun.
Water freezes at 0 degrees Celsius.
All people are good.
- lucruri pe care le facem zilnic, obişnuinţe
ex: I have my coffee every day.
She goes to school every day.
We like music.
- cu verbe care nu se pot pune la continuu (be, like, understand, etc.)
ex: Bill is a good pupil.
He does not like her.
Now I understand where is Bill.
- cu valoare de viitor
ex: Tomorrow I play tennis.

Adverbele şi expresiile specifice: always, often, usually, never, normally, sometimes, seldom; every day.
ex: I often walk to work.
We sometimes watch a movie.
John never drives carefully.

Pentru detalii şi exerciţii site-ul ego4u.com, cartea lui Constantin Paidos (English Grammar - Theory and Practice, ed. Polirom) şi Leon Leviţchi (Gramatica limbii engleze, ed. Teora)

Clasa a X-a A

O clasă deosebită de care sunt bucuros şi mândru. Sunt 28 de copii minunaţi pe care îi voi ajuta să se ridice, dincolo de părerile unora sau altora. Ei sunt o parte a efortului meu. Sunt buni la carte, la sport - mulţi dintre ei se implică în organizarea de competiţii sportive in Colegiul Onicescu - administratorul site-ului şcolii are şi preocupări artistice, sunt buni la dansuri, cântat şi doi sunt membri ai Consiliului Elevilor din Şcoală. Într-un cuvânt promit, le promit şi îi voi sprijini cat si cum pot.
Sunt multe de făcut!

Clasa a IX-a E

Clasa a X-a A

pa

ma intereseaza mai mult EU, ce sunt si ce voi fi

O Poveste Răstunată cu Purceluşi

Purceluşii sunt grăsuţi, pufoşi şi adorabili, când vor şi cu cine vor. Pot privi foarte agresiv pe cineva, se pot ascunde în coteţul lor sau pot ieşi afară să zburde şi să prindă.

În luna a 11-a a acestui an, purceluşul s-a pregătit de tăiere. Va deveni de Crăciun răcituri, cârnaţi, va fi oferit altora de masă, dar va rămâne acelaşi veşnic purceluş înnaripat.
Purceluşa a ales să meargă spre alte zări pentru o vreme, spre ceva ce credea că îi poate oferi un refugiu din faţa scormonitului după coarne de inorog a purceluşului. Pentru o clipă cel din dintai godăcel a privit uimit în toate părţile, lumea rotindu-se cu el în jurul purceluşei. Apoi a venit o clipă în care purceluşul cel grăsuţ a văzut că era mai mare curtea decît coteţul său, apoi că după gardul curţii erau şi uliţe şi autostrăzi care duceau toate la Roma, vorba anticilor, şi a mai văzut şi alţi purceluşi la fel de roz ca el, alţii străvezii, alţii hidoşi, dar nu îşi mai găsea purceluşa,  deşi câştigase o curte a sa, pe poarta căreia avea permisiune să iasă când trebuia pentru a exlpora oraşul construit pe nivele şi cu maşini zburătoare.
Înainte de luna a 11-a, cerul purceluşilor părea întunecă. Trăiau într-un coteţ de împrumut, cu paie de îmrpumut, cu stăpâni care comentau şi împroşcau tot ceea ce prindeau, fără a se uita la ei înşişi. Purceluşul s-a acoperit cu spini ca de arici, apoi cu o carapace, asta până în ziua în care un medic bătrân i-a făcut un vaccin.
Mai înainte de toate astea, înainte de luna a 3-a şi a 11-a, purceluşul crezuse că toţi norii de pe cer erau pufoşi şi zburători prin ei înşişi, că ploaia de la ei ei toată curată. Ştiuse dintotdeauna că totul se va sfârşi pentru a începe iar.
Purceluşul s-a mîhnit groaznic atunci când purceluşei i se năluci un vis diferit faţă de ce văzuse el în paiele din curte. Când cerul era înnorat, el nu mai vedea picăturile de ploaie şi ajunsese să creadă că o maşină de pe stradă era doar un automobil fără acoperiş.
Purceluşa avusese şi tot mai avea încredere în ea şi în purceluş, dar nu spunea nimic, luând de foarte bună platoşa de broască ţestoasă şi ochii de bufniţă cei noi ai godacului Gicuţă, căci el avusese un nume al lui ce şi-l pierduse în lupta cu râmele şi cu el însuşi. Pulceaua dezvoltase şi ea o platoşă de sidef, fără să ştie de ce sau de la cine era.
Mai înainte de asta fuseseră la un lac mare şi, într-o zi întunecoasă din luna a 8-a, se întâlniseră, el venind cu un curcubeu şi ea cu o fântână până în staţia de autobuz galben, pentru încă o dată. Pulceluşul ştia ceea ce avea să se petreacă, dar a preferat să-şi vadă de cartea lui roşu Pompei.
Şi mai înainte fuseseră alte zile în care zburdaseră amândoi, sub privirile severe ale celor stăpănilor şi cele bune ale unui cărămidar, pe câmpiile aride, având ca pildă pe bufniţa.
Din toate astea pulceluşul trăsese concluzia că aşa trebuia să se întâmple, că soarta venea la placaj ca un uriaş mare, dar blând jucător de rugby. Şi mai vedea şi alţi rugby-şti şi alţi pulcei roz ca el.
Erau desene pe asfalt şi semafoare în pe străzi care anunţau asta.
Era înainte o vreme în care pulcel se uita la pulcea cu jind şi cu nesaţ. Se întâlniseră la un început de lună, pentru a continua mai târziu ospăţul din mâncarea adusă de cărămidar. Pulcel avea şi altele de făcut, trebuia ca pe lângă mâncarea de la stăpân să-şi adune şi el însuşi câteva merinde şi paie în coteţ. Se tot lăsa dus.

Omul de azi se uită cu mirare la aşa un basm răsturnat ce începe cu finalul pentru a ajunge la început. Un asemenea text, ficţional prin însăţi natura lui, are o cheie simplă: pulcelul îşi aduce aminte, uită şi trage învăţăminte.

Sunt strănepotul lui Alexandru Apostoaie, al lui Ioan şi al Catincăi Horodincă, al lui Adolf Plotic şi al Iustinei, al lui Gheorghe Colibaba, nepotul lui Teodor Horodincă şi al Agafiei, nepotul lui Stelian şi al Elenei, fiul lui Gheorghe Horodincă şi al Ştefaniei. Am o soră, Geanina, am veri şi verişoare pe care îi ştiu şi pe alţii pe care nu. Sunt rudă cu ei şi cu alţii asemenea lor.
M-am născut la Botoşani, pe decembrie 17, 1981, la maternitatea Botoşani, aflată atunci în sediului fostului Spital Israelit. Sunt prieten cu cei care îmi sunt dragi. Îi iubesc pe toţi deopotrivă. Am de astăzi 29 de ani, sunt absolvent al Şcolii 16, al Colegiului "A. T. Laurian", al Facultăţii de Litere şi sunt profesor de engleză la Colegiul Economic "Octav Onicescu", sunt profesor de 7 ani. Am terminat liceul acum 10 ani. Sunt un veşnic elev.
Datele importante din viaţa mea sunt 17 decembrie, 1 decembrie (Ziua Naţională), 28 aprilie 2008 (a treia zi de Paşte), o zi din anul acesta, astăzi, dar mai ales mâine. Timpul nu contează, datele da. Fiecare întâlnire cu oamenii este fundamentală şi fundament(an)tă.
Am greşit şi voi mai greşi. Am realizat că cel mai important moment este cel în care încep şă îi iert pe ceilalţi pentru a mă putea ierta pe mine însumi şi a fi iertat de Dumnezeu. Am încălcat cele 10 porunci, am luat în râs am asuprit şi desconsiderat pe aproapele meu. Asuprindu-l pe el, m-am asuprit pe mine şi am asuprit pe Dumnezeu. Fiecare greşeală pe care o fac este prima treaptă a iertării, a încercării personale de a mă corecta.

Dumnezeu există şi fiinţează, răul e doar tolerat ca un alt element din decor şi pentru teste.

Banii sunt doar mijloace, nu scopuri. Muzica e bună, dacă e bună. Hainele îmi stau bine, dacă îmi stau bine. Engleza este o sinteză. Elevii mei, ca şi toţi oamenii, sunt esenţial buni. Discuţiile sunt bune, argumentele sunt bune, cearta poate vindeca. Încrederea în oameni duce la încredere în sine. Cuvintele care dărâmă pot deveni temelii de încredere.

Dumnezeu există în toate!

O melodie de 10 pentru o zi de 10

O melodie pe care am descoperit-o cu vreo câţiva ani înainte şi care încă îmi place şi îmi spune multe.
Wamdue Project - King of My Castle.

cu munca

astăzi am vorbit în engleză şi în franceză cu un elev mic, de clasa a 5-a, foarte drag mie. e mic, îl cheamă Cosmin şi va reuşi bine.

Respectul pentru muncă

Mi-am dat seama că munca unui om îi aduce acestuia pâinea cea necesară pentru traiul zilnic. Unii sunt mai harnici, alţii trag motanul de coadă.

Respectul pentru muncă începe încă de la şcoală. După părerea mea, un elev care îşi tot "scoate" scutiri are toate şansele din lume să devină un angajat cu un comportament defectuos mai târziu.

Serviciul nu înseamnă doar concedii medicale nesfârşite, nu e doar o perpetuă pauză de cafea şi de ţigară. Când e de pauză, e de pauză.

Ori lucrăm, ori stăm degeaba?!

Revenind la respectul pentru muncă, admir pe cei care mătură, pe cei care lucrează la izolaţia unui bloc, pe cei care păzesc oraşul, pe cei care sapă gropi, pe studenţii care se "străd-uiesc", pe medicii care vindecă bolnavi şi pe profesorii care se străduiesc să transmită elevilor cunoştinţe. Îmi plac şi cei care totuşi se chinuie să ajungă la aceste momente de muncă.

Ieri, în tramvai, era plin de muncitori. Omagiul muncii adus de comunişti le-a rămas pe creier. Totuşi ei înţeleg munca în felul lor, adică se aşteaptă ca tătucul de la tramvai să pună cel puţin 10 vagoane pe traseu atunci când iese plutonul pe poarta fabricii. Aşa, şi? Tu ce faci ca să nu mergi înghesuit? Sau dacă mergi aşa, crezi că vei muri?

E vorba doar de eforturi minime, de bunăvoinţă şi comunicare.

Despre cărţi

Cărţile educă spiritul.
E un citat ciudat, conjuctural emis şi folosit în cazul de faţă.
Literaturii îi acordam ceva mai multă atenţie în anii ce au trecut. Se pare că de ceva vreme, din martie mai exact, m-au interesat oamneii în mediul lor, în diferite forme de manifestare personală. Nu am fost deloc surprins să văd că deghizarea lor laşă în faţa vieţii cade la cea mai mică atingere a realităţii. Eu însumi am purtat masc nepăsării, a dezinteresului. Dar a căzut şi asta.
Minunate sunt modurile de manifestare ale omului şi, mai ales fără mască, în viaţa lui curentă. Cazurile de studiat sunt variate şi fără final impervizibil.
Literatura, citită în diferite conjuncturi, relevă chestiuni diferite. E un exercişiu ciudat de pseudo-chiromanţie instantanee să descoperi un text citit cu mult timp în urmă într-o altă lumină sau exact aceeaşi.
Dune se află acum în stadiul secund de re-citire- într-o metamorfoză simbolică neaşteptată.
1984 nu mă mai sperie, mă învaţă. Textele distopice de la gradul II, evitat cu graţie de saltimbanc medieval, mă inspiră.
Etichetele de pe diverse produse, pe care le citesc între două articole de ziar în timpul dejunului, îmi spun că nitriţii din apa minerală variază în funcţie de brand, dar sunt mereu prezenţi.

O vară de răscruce a lui de Truman Capote, ediţia Polirom, pagina 26, rămâne la fel de punctuală în paragraful respectiv. Restul cărţii şi finalul ei mi se relevă de fiecare dată în altă lumină. Sunt doar priviri fugare, timide, asupra unui trecut frumos.
Tehinca palimpsestului nu face decât să îmi stânească dorinţa de a reciti ceaa ce îmi era pînă de curând o carte, împrumutată azi, din raftul de la căpăt'iul patului meu.

O pauza de la ganduri

Erudiţia în context

Azi am auzit un banc tare interesant.
Vine soţul acasă de la muncă:
- Nevastă, dă-mi o bere până nu începe.
- Ce să înceapă?
- Las că vezi tu.
După o vreme.
- Mai adă o bere.
- Iar bei ca un porc? Beţivule!
- Ai văzut? A început.

Erudiţia paremiologică, o caracteristică a operei lui Creangă, face cât o mie de cuvinte. Este uţor să ajungi la un conflict cu ceilalţi. Dacă îl previi sau îl rezolvi exploziv rezultatul poate fi uimitor.

O pildă de final.
Un înţelept s-a refugiat de lume pe un munte pentru a fi doar el şi cu Dumnezeu. Într-o zi un copil ajunge la el şi îi cere un cărbune din vatră pentru foc. Înţeleptul se teme să îi dea pentru că putea el însuşi să rămână fără foc şi îi spune aşa copilului:
- Cum poţi lua focul dacă nu ai ceva în care să îl pui?
Copilul ia două beţe, pune spuză în palmă şi doi cărbuni încinşi deasupra.
Înţeleptul se miră şi începe să plângă spunând:
- Toate credeam că le ştiu pe lumea asta şi totuşi am avut ce învăţa şi de la copilul acesta.

Cuvintele ca aliaţi

Posturile cele noi de pe blog sunt dedicate în mare măsură şi cu bune intenţii procesului de învăţământ şi nu numai.

Mă tot gândesc de o bună bucată de vreme la importanţa cuvintelor şi la contextele în care sunt ele spuse.

Un bob de grâu trebuie să putrezească pentru rodi anul care vine un spic auriu şi sănătos. Un copil trebuie să suporte "durerile" unei note mai puţin bune pentru a putea trage anumite învăţăminte în anumite contexte. Şi diferitele ipostaze ale devenirii permanante a omului pot merge tot mai departe. O sacoşă de rafie, de exemplu, pentru părinţi înseamnă un efort enorm, dar pentru studentul flămând înseamnă izbăvirea pentru o săptămână. O criză financiară anunţă roadele unei munci mai îndârijite din prezent. E la fel cu efortul alchimic despre care vorbeşte Radu Gonciar pe excelentul său blog.

Revenind la educaţie şi la predarea limbii engleze. Cuvântul "cave" spus de un elev de clasa a patra se poate referi la un abis sufletesc pe care îl poate manifesta el la un moment dat din cauze subiectiv-obiective, cum ar fi plecarea părinţilor în străinătate. Elevii din clasa a 12-a au văzut în această întâmplare, la care am fost actor şi regizor, nevoia de cămin familial a micuţului, făcând legătura cu ideea de peşteră-adăpost din preistoria pomenită la orele de istorie. Teoriile pedagogice şi psihologice, eforturi de explicare a unor comportamente pornind de la fundamente genetice şi familiale, pot părea pure speculaţii şi pure idei ale unor minţi bolnave, dar ele mă pot ajuta să înţeleg şi să îmi explic anumite fenomene.

Fiecare minte umană trebuie ajutată să se dezvolte, indiferent de ceea ce cred ceilalţi desprea ea. La o primă vedere elevul care a spus de peşteră are o minte bolnavă. Când am mers mai departe cu bisturiul mental în creierul său, am descoperit că el se interesase şi de speologie şi ştia câte ceva şi despre Emil Racoviţă. Mintea lui funcţiona brici în mai multe direcţii. Şi aici dau cuvântul lui Freud...

În altă ordine de idei...

La un prim nivel fotografia alăturată nu are ce să caute într-un post despre cuvintele limbii engleze. Ca şi cunoscător de engleză îmi dau seama că poate fi folosită pentru: studierea pluralului substantivelor, studiul adjectivelor şi, la nivele mai înalte, pentru analiza rimei, transcrierea fonetică a unor cuvinte, evidenţierea formelor verbale specifice viitorului. Un alt punct, nu ultim, rămâne cel al registrului informal în care e scris textul... şi, să nu uit, etimologia, adică originea unor cuvinte.



Cuvântul care zideşte este aşadar şi cuvântul care dărâmă şi invers, cu premisa fundamentală în minte că în orice context omul urmăreşte atingerea adevărului, adică, în cazul elevilor, posesia optimă a limbii engleze. Frumos citatul din Marilyn Monroe scris pe peretele unei camere de hotel de la munte.

Sfantul Nicolae nu e doar pentru copii

Sfantul Nicolae a fost episcop şi mare binefăcător.
Practicile religioase mai moderne îl consideră patron al copiilor şi a celor săraci. Sarbatoarea Sfântului Nicolae prevesteşte în chip tainic Naşterea Mântuitorului sau Crăciunul pe care îl vom serba pe 25, 26, 27 decembrie.

În această perioadă poporul evreu sărbătoreşte Hanuka, o sărbătoarea a luminii şi bucuriei din sufletele oamenilor.
Cu aceste fericite ocazii urez tuturor celor dragi si celor apropiaţi sufletului meu multă sănătate şi pricepere în a face voia lui Dumnezeu în toate clipele vieţii lor şi să plece urechea şi la aproapele lor spre a-l asculta şi pe acesta la nevoie şi bucurie.

Elevilor mei, care sunt o categorie cu totul specială, pot doar să le doresc putere maximă în a-şi da seama cât de frumoasă este limba engleză şi cât de uşor ştiu ei sa o înveţe!
LA MULŢI ANI!

Despre chestiuni practice

Ferdousi (poet persan - cca. 932-941 - cca. 1020-1026 autor a Sah-name - Cartea regilor, o istorie a Iranului) spune asa: "Măsoară-ţi vorba şi vorbeşte cu măsură."
În cultura română avem alte proverbe similare. "Vorba dulce mult aduce." sau "Vorbeşte gura fără tine." se referă la aceleaşi două realităţi. Oricine trebuie să spună adevărul şi să dorească să fie ascultat cu adevărat.

Dacă luăm cazul unui elev, putem spune că acesta se aşteaptă să fie ascultat şi înţeles de către un cadru didactic. La rândul său acesta are de cele mai multe ori pregătirea necesară să recepteze corect mesajul unui educabil - fără a emite judecăţi de valoare absolute - şi să îndrume comunicarea acestuia din urmă către o claritate greu de înţeles în lipsa unui context de transmitere şi recepţie adecvat. Cu alte cuvinte, beneficiarul unui curs de limbi moderne trebuie să fie deschis, să îşi asume propriile calităţi şi lipsuri şi să meargă de fiecare dată mai departe spre idealul de "native-like speaker".

În predarea limbii engleze un profesor trebuie să urmărească dezvoltarea celor patru abilităţi de comunicare: listening (receptarea mesajelor orale), reading (receptarea mesajelor scrise), speaking (producerea de mesaje orale) şi writing (producerea de mesaje scrise). Două dintre aceste skilluri sunt pasive şi două sunt active sau de receptare. Nivelul de gestiune optimă a acestor patru abilităţi este de fapt o balanţă greu de ţinut de către cel care se înscrie în cursa pentru studiul şi posesia acestui idiom de largă circulaţie - unii elevi dezvoltă excesiv doar un skill, în detrimentul quasi-total al celorlalte trei.

Ultimile tendinţe în domeniu merg pe ideea de descoperire personală, de explorare şi control individualizat a nevoilor de comunicare şi a capacităţilor personale reale sub îndrumarea profesorului care astfel devine un transmiţător de valoare şi valori (prof. Liviu Antonesei). În ultima vreme combin cele două abordări pedagogice - cea de profesor ca deţinător de cunoştinţe şi cea de factor care încurajează învăţarea prin descoperire.
O metodă eficientă în această direcţie este cea a reţelei de cuvinte pornită de la un element central. De exemplu pornind de la cuvântul "casă" un elev va asocia cu acesta cuvinte legate de obiecte din locuinţă, familie sau prieteni, în funcţie de interesul său imediat privind învăţarea şi de îndrumarea profesorului. Cerând unui elev de clasă primară să îmi deseneze ceva legat de familia lui am avut "surpriza" aşteptată să îmi reprezinte pe el şi cei doi părinţi, plus o casă în fundal. Acelaşi elev a asociat termenului de familie cuvântul "peşteră". Interpretările sunt multiple în acest caz şi poate le voi discuta într-un alt post.
Importantă în orice activitate de învăţare rămâne dorinţa celui care participă la curs de a învăţa, de a putea să spună ceea ce îl interesează cu adevărat. Apoi e vorba despre celălalt aspect - modul în care spune un lucru şi când îl spune.

Sunt toţi elevii buni?

DA şi nu.
E clar că toţi elevii sunt buni. Problema e că există profesori care nu ştiu că elevii sunt buni, care consideră că toţi elevii sunt răi, nu învaţă, fumează, beau şi fac altele asemeni, care se află într-o stare perpetuă de conflict emoţional şi care devin inabordabili.

Ideea este că toate aceste tare ale sistemului de învăţământ românesc, în ceea ce priveşte elevul, pornesc de la experienţe din copilăria imediată a educabilului şi relaţionarea cu prietenii şi familia. Ştefan Boncu (2005 - Procese interpersonale) afirmă că: "Multă vreme, psihologii sociali au evitat - sau numai au neglijat - studierea relaţiilor de rudenie în general."

La ultima şedinţă cu părinţii am constatat, încă o dată, că legătura de sânge dintre copii şi părinţi eset indestructibilă şi, de dorit, de păstrat. De ce este nevoie să o păstrăm şi să o îmbunătăţim? Pentru că de aici vine încrederea în sine, care apoi trece în încrederea în ceilalţi.

Un copil trebuie întrebat "Cum ai luat nota 4?", nu întrebaţi "De ce ai luat nota 4?" El nu trebuie întrebat să vadă nota mică ca pe o dublă pedeapsă - de la profesor şi de la părinte - ci ca pe o etapă de parcurs.
Pornind de la această idee putem merge şi mai departe cu afirmaţia că un conflict interior duce la un succes nebănuit - profesional, afectiv şi, cel mai important, familial. Nota, calificativul aşadar, sunt doar mijloace prin care putem demonstra elevilor că pot să depăşească anumite limite pentru a se integra optim la nivel personal şi profesional în mediul lor mai îndepărtat şi imediat.

1 decembrie in constiinta neamului

Poate suna pompos, dar România şi eu însumi merit ceva mai bun. Mi-am dat seama că în fiecare zi pot face asta. Cel mai important capital pe care îl are ţara sunt oamenii, familiile lor şi ceea ce pot face ei împreună.
Cum spunea şi Kennedy, întreabă-te ce poţi face tu pentru ţară şi apoi ce obligaţii are ţara faţă de tine.
Lucrurile sunt simple, dar sub influenţa unor mici accidente ale istoriei ne lăsăm duşi de val. Valul e bun, dar trebuie sa ne lăsăm duşi de voinţa noastră pentru a-l stăpâni.