O vorbă spune: "Am şi eu o părere, dar nu contează."
Părerile mele contează întotdeauna, sunt cele mai aproape de mine şi mă însoţesc zilnic. Până recent auzeam şi ascultam "să nu ştie cutare că..., să nu audă lumea că..." Şi, dacă aude, ce?! Codurile secrete de la safe-ul Băncii Angliei nu se află la mine.
Important este să ai păreri care să pună în evidenţă raporturi sănătoase cu ceilalţi, să poţi interacţiona cu cei din jurul tău de o manieră eficientă şi elegantă. E interesant de văzut cum se comportă cei care au o stimă scăzută de sine, în multe cazuri sunt adevărate catastrofe.
Românii sunt "părierişti" de carieră, opiniile si verdictele lor acoperind domenii ca politica, femei, spaţiul cosmic, săparea unui puţ nou în curte. Cele mai interesante păreri româneşti sunt cele din categoria "să moară capra vecinului." O soluţie în privinţa asta, e o părere personală, ar fi o analiză intimă profundă, o clipă zilnică de meditaţie înainte de culcare.
Voi ce părere aveţi despre asta?
6 comentarii:
Mai mult decat atat...cunosc persoane care conform proverbului''sa moara capra vecinului'' ,nu vor numai capra s-o vada moarta ci si pe tine.Ideea este sa fim impacati cu noi,sa nu ne rasfrangem rautatile asupra altora,sa traim inconjurati de oamnei calzi si deschisi la minte si sa fim noi inconjurati de un ambient placut,iar pe cei care cred in''capra vecinului'' sa-i dam deoparte.Sa incercam sa nu ne mai gandim la ce spune unul sau altul ci sa traim si sa simtim ce ne place.Sper sa va mearga bine tuturor ;)''Daca viata e o calatorie scurta de ce n-am lua un bilet de calatorie la clasa I?"
Cred că orice opinie argumentată logic trebuie exprimată, fără apel însă la obiceiurile mulţimii, la frică, la milă etc. E o formă de respect să laşi celuilalt posibilitatea de a alege să creadă ceva sau nu :)
@ Vero
Gandirea pozitiva are rezultate intotdeauna, e vital sa o mentii treaza, sa te bucuri de starea de constiinta care poate aduce doar binele si o introspectie sanatoasa.
@ Filonus
... si mai ales experimentata constient. Poate fi mila o forma de respingere a nevoilor celorlalti?
Pot să-i înţeleg pe unii mizantropi, mai ales că în virtutea mizericordiei creştine cu care, ipocrit, ne împopoţonăm, devenim rapid victimele impostorilor. Ai pomenit un popor în care bătrânii să fie mai nătângi şi mai lacomi decât la noi? Farseurii speculează tocmai latura aceasta, mai că zici: e un concurs al impostorilor - cine pe cine păcăleşte? Iar tehnicile se rafinează mai mult şi mai mult, de la o generaţie la alta. Deci, mila poate fi o formă înţeleaptă de respingere a celorlalţi ca mizantropie. Prefer ideea kantiană de raţiune şi datorie... atât.
Poate ca prima cale spre a deveni altfel e sa intelegi cum e sa fii in situatia asta. Ideea de mila o vad ca pe un mod de a pregati o situatie posibil vatamatoare pentru sine, tot un fel de adaptare.
Trimiteți un comentariu