Noul Răsărit

Naşterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, răsărit-a luminii Lumina cunoştinţei...

 Mesia cel multi aşteptat de poporul evreu S-a întrupat după căderea în păcat a protopărinţilor noştri spre a ne fi Lumină şi Adevăr. Din marea Sa bunătate, Dumnezeu a permis firii pieritoare să facă încă un pas spre atotputernicia Sa. Noul Răsărit, continuare a creaţiei divine, redă omului capacitatea de a se racorda la ceea ce numim "cunoaştere", lucru imposibil de atins fără o pregătire prealabilă, fără a trece de etapa copilăriei morale şi culturale, acolo unde  se situau Adam şi Eva în momentul când au primit suflul divin.

Crăciunul depăşeşte nivelul material al cadourilor, al globurilor colorate şi al colindelor. Timp al bucuriei şi al bilanţurilor, această mare sărbătoare creştină a fost rostuită de Biserică pentru a putea evalua raporturile om-om şi divinitate-om.

Cu speranţă şi dorinţă de a celebra cum se cuvine acest Crăciun, doresc tuturor un Crăciun Fericit şi gânduri bune!

De nepătruns II

Secretul unei vieţi echilibrate constă în capacitatea individuală de a negocia situaţiile dificile şi de a regla crizele apărute în diferite contexte. (idee regăsită într-un manual de limba engleză).

În momentul în care un om se plânge că îi e greu nu face altceva decât să admită o incapacitate şi lipsa de voinţă. În plus, îşi atrage şi mai multe greutăţi şi crează la nivelul relaţiilor cu ceilalţi tensiuni inutile. Fiecare are problemele lui şi de obicei avem tendinţa de a abandona pe cei care în două situaţii din trei spun că le e greu, e pur şi simplu imposibil să suporţi la infinit lamentările cuiva care tot repetă aceleaşi erori. 

Dacă tratăm viaţa ca pe un lung şir de experienţe pregătitoarea pentru o existenţă superioară aici şi dincolo, putem numi fiecare problemă o lecţie. Vorbeam aseară cu cineva despre armata obligatorie. Interesant e că a spus că, deşi existau o serie de mizerii pe care trebuia să le îndure orice soldat în termen, la finalul stagiului rămâneau prieteniile şi lucruri mărunte pe care le învăţa fiecare - de la spălatul şosetelor la raporturile cu un superior. 

Dicţionare bune

Să tot fi fost în clasa a V-a sau a VI-a când, la sugestia profesorului de engleză, care ne era şi diriginte, am vrut eu cu tot dinadinsul să îmi cumpăr un dicţionar englez-român. La vremea aceea costa vreo 3000 de lei, prin 93 sau 94 era o avere. Până la urmă am convis-o pe mama să îmi dea impresionanta sumă. În ziua cu pricina eram în vizită la o vară de a ei ori probabil venisem acolo expres, asta nu mai ştiu, pentru a lua banii. La parterul blocului era o librărie, aveau acolo şi jucării, cărţi în limbi străine şi, dacă ţin bine minte, chiar şi benzi desenate PIF, lux maxim la vrema aceea. Habar nu aveam la ce o să îmi folosească "uriaşul" de 70.000 de cuvinte, la vremea aia dacă ştiam să leg două vorbe în engleză.

Respectivul lexicon, pe care îl folosesc şi acum (la început avea o supra copertă cu steagurile României şi Marii Britanii), a mai fost reeditat în diferite formule şi formate. 

Dicţionar englez-român, Leviţchi, Leon; Bantaş, Andrei, editura Teora, 1993.

Acum e netul şi încă alte vreo patru dicţionare pe care le mai utilizez.

În mod sigur acel moment a fost un detaliu biografic.

Patria după revoluţie

Limba română, o limbă sentimentală, a transformat latinescul pater (tată) într-un substantiv feminin. Limba franceză, de exemplu, a păstrat genul masculin în pays. Patria, pământul natal în latină, a devenit în limba română un substantiv terfelit de vreo 50 de ani încoace. Noţiunea de loc protector al celor care locuiesc aici devenise egală cu cea de partid şi de tătuc.

Interesant este, pentru a schimba oarecum perspectiva, că cei care s-au stabilit în spaţiul care este astăzi denumit România au origini etnice dintre cele mai diverse. Singurul lucru ce îi uneşte este limba română, de unde şi Limba română este patria mea.

Spre o a treia idee mergând, e de-a dreptul dramatic, teatral chiar, modul în care atitudinea faţă de stat s-a schimbat în ultima sută de ani. După o luptă îndârjită în direcţia statelor naţiune, se ajunge, din nou, la regionalizare sau structuri suprastatale, multietnice şi multiculturale. 

România se vede provocată de această etapă istorică ce vine pe o filieră economică şi politică în care, ca şi în trecut, poate pierde chiar şi rolul secundar de Cenuşăreasă. Recensământul de anul acesta este prea puţin relevant din perspectivă etnică, scopul principal a fost evaluarea capacităţii economice a celor care sunt cetăţeni români, este o perspectivă personală pe care o menţin. Nu intenţionez să spun că sunt acele date necesare unui plan economic detaliat şi unei strategii naţionale pe termen mediu. Partea cu adevărat interesantă este că urmaşii celor veniţi în antichitate pe plaiurile acestea îşi continuă migraţia spre vest, statul român contemporan pierzând astfel un imens capital uman care va produce bunăstare prin alte zări.

Fie ca Patriei mele să îi meargă bine!

De nepătruns

Omul, şi nu doar cel de acum, se aşteaptă să îl găsească pe Dumnezeu pe raftul unui magazin, la superofertă. Într-un pelerinaj nu e importantă mănăstirea sau locul ce a fost consacrat şi a căpătat un renume rezonant pentru o anumită categorie de credincioşi. Sunt persoane care aleargă în pelerinaj şi în clipa atingerii obiectivului se întreabă ce caută acolo. Tâlharul de pe cruce nu avea nici măcar o vagă banuială ce avea să i se întâmple în momentul final, tot aşa cum Saul nu avea în intenţie să devină Paul. 

Cei care se străduiesc să caute, vor găsi.

Sunt persoane care cer, solicită în permanenţă, sunt "însetaţi de dreptate", sunt persoane care primesc în permanenţă daruri care le sunt utile sau mai puţin utile, cel puţin aşa susţin pe moment. Un lucru cert este să fii bucuros de ceea ce primeşti şi când primeşti.

Omul are atata sfintenie cata rugaciune are in el. Omul primeste sfintenie prin botez si o poate spori prin faptele sale. Prin mana unui om care daruieste ceva saracului si mana saracului care primeste banutul se creaza o punte care duce la Dumnezeu. Puntea asta este fragila la inceput, dar prin perseveranta poate fi facuta temeinica.  (de citit)

Link de weekend

Despre lecturi la Adrian Hazaparu.
Bratarile Rozinei.
Specializare invitro la Filonous.
Feisbuc.

Nomenclator de meserii

Zilele trecute discutau doi meseriaşi, doi specialişti, pentru a-i denumi cu un termen mai modern, pomeneau despre chestiuni practice ale ocupaţiei lor. Cel mai în vârstă manifesta o deschidere deosebită la nou, la ideile celui mai tânăr. Cât îl priveşte pe cel din urmă am admirat, pe lângă altele, faptul că arăta recunoştinţă unui "nea F.", acesta fiind cel care îl învăţase meserie cu ceva timp în urmă.

Biserica vorbeşte despre ascultare şi înţelepciune, UE despre "învăţare pe tot parcursul vieţii", şcoala despre formare de competenţe. La ultimul capitol aş adăuga faptul că uneori lipseşte practica, imitarea şi apoi depăşirea mentorului de către învăţăcel. (Cred că meseriaşul cel tânăr era printre puţinii care se raportau la maestrul lor.) Distanţa dintre teorie şi practică este enormă şi se lasă aşteptat momentul în care se poate vorbi de un transfer real de expertiză şi înţelepciune de la profesor la elev. Asta pentru că cei mai mulţi suntem străluciţi teoreticieni care se tem să experimenteze în maniera lui Arhimede principiile transmise de la scaunul catedrei.

Cei doi meseriaşi reuşiseră să îşi întemeieze, fiecare prin forţele şi munca sa, ateliere şi aveau clienţi care se declarau mulţumiţi de prestaţia lor. Şi, ca să închei, îmi place o vorbă evreiască ce sună cam aşa "Ca să câştigi un leu îţi trebuie cel puţin doi în buzunar."

Feel the rain

Flori de cuvinte

Fiecare posedă darul de a avea daruri. E un dar sa poţi fi conştient de sine şi în acelaşi timp e un blestem al necuvântării să nu Vezi.

Experienţe athonite

În curtea mănăstirii Sf. Ana (Αγίας Άννας) se intră printr-un portal de un înalt şi jumătate de om, la stânga se află o cişmea deasupra căreia scrie, în caractere elene, CRIO NERA (apă rece). Am observat în curtea majorităţii mănăstirilor în care am fost în Athos astfel de fântâni. Pe trei laturi sunt ziduri şi în faţă, pe latura de vest a curţii triunghiulare, se deschide o splendidă perspectivă asupra Mării Egee.

La vecernie ajung mai târziu, începuse deja. Slujba se face în pridvorul bisericii, pe latura din dreapta a curţii, în faţa dverei care acoperă intrarea în naos. Tot acolo, lipit de corpul bisericii, se află un corp de chilii cu parter şi un cat. Pridvorul e luminat doar de câteva lumânări şi de lumina care intră generos la acel ceas de apus pe uşa pe care venisem. Unul dintre călugării care dau răspunsuri ştie slujba pe de rost, nu citeşte nimic dintr-o carte. Se cădeşte, se spune Doamne milueşte în greacă (Κύριε, έλέησον - Kyrie Eleison), asta e de fapt tot ce înţeleg la nivel de cuvinte liturgice în greacă.

În marea linişte din semiîntunericul Sfintei Ana se adunaseră toţi cei care vieţuiau acolo sau erau în trecere, inclusiv noi.

A doua zi de dimineaţă, înainte de răsărit, s-a săvârşit liturghia într-o capelă. S-au rostit Simbolul de Credinţă şi Tatăl Nostru în limba română, un moment de intensă bucurie.

5 minute pe zi

Atât sunt necesare pentru a scăpa de tăvălugul de griji, probleme şi preocupări care mă asaltează zilnic. Spectacolul lumii e necesar şi frumos de apăsător când plonjez în el şi ies la suprafaţă pentru a respira. Atât îmi trebuie - 5 minute de resipiraţie.

Conexiune de net?

Vreau sa îmi schimb providerul de net. Vreo recomandare pentru Botoşani? City net, UPC? Să fie un raport bun între calitate (viteză) şi preţ.

Gălăgie cromatică

Florile de pe câmpul verde şi nedesţelenit au apărut ca urmare a unui cataclism cosmic. Sub vântul cald al divinităţii ele se aruncă într-o gălăgie de culori, ascunzând, la vârful peţiolului, o cupă de petale şi gineceul. Florile câmpului verde se unduiesc sub suflul divin şi fac valuri alături de graminee.

În zgomotul culorilor se strecoară şi notele discordant-cacofonice ale ciulinilor.

Bun de citit - Eu nu strivesc colora de minuni a lumii.

Scurt incurs în pelerinajul individual

Spre Meka-l răpeşte credinţa — voinţa,
Cetatea preasfântă îl cheamă în ea,
Îi cere simţirea, îi cere fiinţa,
Îi vrea frumuseţea — tot sufletu-i vrea
Din tălpi până-n creştet îi cere fiinţa

Există opinii care susţin despre sfintele moaşte şi sfintele icoane că ar fi simple obiecte, simple rămăşite ale unor obiceiuri precreştine lipsite de valoarea în faţa lui Dumnezeu. Scopul cinstirii icoanelor (gr. ikon care înseamnă reprezentare) sau relicvelor sfinţilor este de a rememora fapte exemplare, prin care omul încercat sau încă încearcă să se apropie şi mai mult de divinitate. În antichitate se încerca atingerea şi reprezentarea zeilor prin statui sau personificări ale acestora. Acum câteva zile văzusem la tv cum, într-un foarte prosper orăşel din China, localnicii făcuseră un viţel din aur pentru a marca norocul lor şi a le aduce alte şanse în viitor, la fel cum poporul lui Moise făcuse într-un moment de îndepărtare de la normele monoteismului lui Israel. Vorbim de norme şi acceptare...

Creştinismul răsăritean acordă sfintelor moaşte şi pelerinajelor către locurile sfinte o importanţă deosebită, în sensul exemplificării şi puterii fiinţei umane de a se educa şi a evolua permanent în raport cu un sine. La Mecca Ka'ba reprezintă piatra din unghi spre care orice musulman se orientează. La hinduşi Gangele este fluviul călăuzitor. În ortodoxie nu se venerează obiectul în sine, care nu poate conţine prin el însuşi puterea imaterială a divinităţii - evreii se feresc să rostească numele celui care, în concepţia lor, nu se poate descrie printr-un singur cuvânt. Mergând pe această idee, ortodoxia acceptă arderea obiectelor de cult care nu se mai pot recupera din punct de vedere artistic sau funcţional şi recomandă îngroparea cenuşii într-un loc neîntinat. 

Spunea cineva că icoana este asemeni fotografiei cuiva drag. Erminia ortodoxă impune canoane şi nu imagini tip. Sfintele moaşte sunt purtătoare de dumnezeire şi nu dumnezeierea însăşi, cea care se păstrează intangibilă. Sunt mulţi cei care ating cu obiecte ale unor persoane aflate la nevoie raclele cu sfinte moaşte. Unii se roagă, pleacă şi uită, sunt unii care mănâncă sarmale la corturile primăriei şi pleacă. Minunile pe care le fac sfinţii, Sf. Cuvioasă Parascheva cu prisosinţă, ţin de voinţa omului de a deveni mai bun şi de a cere ajutorul lui Dumnezeu prin intermediul celor care s-au apropiat de El în viaţa pământească şi cu care trebuie să se asemene, având convingerea că se poate.

Ştampile

Ce este o semnătură pe un document? Acceptarea şi garantarea respectivului document de către semnatar.

Ce este o ştampilă pe un document? Poate reprezenta garanţia că semnătura este bine intenţionată, că există o garanţie suplimentară din partea unei entităţi legale publice sau private, dincolo de ocupantul vremelnic al unei poziţii oarecare.

Ce sunt mai multe semnături şi mai multe ştampile pe acelaşi document? Lipsa de siguranţă că oricare dintre părţi îşi poate face treaba cum trebuie.

A şti şi a dovedi

Sunt lucruri în lumea asta pe care le ştim şi le putem dovedi. Folosind cuvinte şi o tablă putem dovedi că 1+1 egal cu 2.

Până la urmă, la meciurile de fotbal şi la procesele juridice - interesant că avem şi "procese mentale" sau de "conştiinţă" - important e rezultatul.

Un citat grăitor din Harap-Alb

"... Cel-de-sus varsă darul său şi peste cei mici şi peste cei neputincioşi; se vede că aşa place Sfinţiei Sale. Nu căuta că mă vezi gârbovă şi stremţuroasă ..."

Bună dimineaţa, musule.

Yom Kippur pe fond multicultural

Pe 7 şi 8 octombrie 2011 poporul evreu celebrează Yom Kippur.
Tot în această zi s-a sfinţit biserica Sf. Ilie din Manoleşti Vale, judeţul Botoşani.
Ieşind din casă, am întâlnit, în faţa blocului,un grup de persoane care căutau cazare peste noapte. Veneau de la târnosirea bisericii.

Esenţa mişcării

O foarte frumoasă vorbă, pe care mi-am însuşit-o:
Eu când pun plugul în pământ şi încep să ar, nu mă mai uit înapoi.

Pseudo-început de confesiune stând la calculator, pe scaun

Radu mă onorează cu o leapşă.

# Filmul pe care l-aţi vizionat de cele mai multe ori
Pisica albă, pisica neagră a lui Emir Kusturica. O balcaniadă cinematografică, un basm ilustrat ce poate sta alături de Scufiţa Roşie şi Harap Alb.

# Anotimpul preferat

Iarna. E frig, e alb, e hibernare, da, ştiu. Dar sunetele se aud cu mai puţină acuitate. M-am născut iarna.

# Unde mergeţi vara asta?
Am fost la mare, la munte (Buşteni şi Athos - despre Athos voi mai scrie).

# Cartea pe care o iubiţi cel mai mult
Un yankeu la curtea regelui Arthur. O delicioasă carte pentru copii şi tineret, o splendidă idee de reţinut pe linia lui Gulliver.

# Serialul la care vă uitaţi cu plăcere
Să zicem ca m-am uitat la Izaura, acum vreun deceniu şi ceva.

# Aveţi ticuri verbale? Daca da, care sunt?
Am studiat aspectul. Am cuvinte pe care le tot repet, depinde de situaţie. La un timp le schimb, trec la nivelul următor. Fiecare dintre noi repetă o serie de cuvinte. Idiolectul poate să devină tic?!

# Dacă ar fi să vă descrieţi în 3 cuvinte…
om, vreau, fac

# Oraşul în care v-ar plăcea să locuiţi
Îmi place ideea de oraş suficient de mult încât să suport traiul în unul dintre ele. Când ajung undeva unde nu am mai fost îmi stabilesc un reper şi apoi încep să explorez în jurul lui. Un reper pe termen lung e o casă pe un deal, cu o verandă spre soare apune unde să stau seara de vorbă şi să ma bucur de un astru magnific.

# La ce oră v-aţi trezit azi şi de ce?
Azi la 7:55. E un lucru bun să mă trezesc dimineaţa. După-masă pot să stau liniştit că am făcut ceea ce îmi propusesem pe ziua respectivă.

# Fumaţi? Daca da, ce ţigari preferaţi?
Da. M-am reapucat după 7 ani. În ultima vreme cele care au un nume de comitat britanic. Vreau să mă re-las.

# Ce gen de muzică preferaţi?
Ei, de asta mă temeam. Pot defini ceea ce îmi place şi ceea ce aştept de la muzică: să mă anime, să mă facă să rezonez cu sunetele şi să fie în ton cu ceea ce se întâmplă într-o situaţie.

# Formaţii pe care le recomandaţi

Pink Floyd şi Vangelis. A se citit în acelaşi timp şi răspunsul de sus.

Sper să o preia Roza, Ana, Candela Luminii, Adrian Hazaparu şi Shok.

Rosh Hashanah - Anul Nou Evreiesc

Două sărbători care folosesc de reper cronologic pentru două mari orientări religioase: creştinismul ortodox şi mozaismul.
Biserica Ortodoxă a celebrat Anul Nou Bisericesc la 1 septembrie. De citit acest link.
Cultul mozaic sărbătoreşte intrarea în noul an la date variabile din luna septembrie a calendarului secular. De citit acest link. Anul acesta Rosh Hashanah se sărbătoreşte pe 28 septembrie, după apusul soarelui. Cu această ocazie să urăm SHANA TOVA!

Resurse online pentru limba engleză

Gramatică, vocabular, cultură şi civilizaţie pentru cei care învaţă sau predau limba engleză.
http://www.bbc.co.uk/romanian/learningenglish/
Un site al British Council.
http://learnenglish.britishcouncil.org/en/
Cambridge ESOL - resurse pentru examenele de competente lingvistice Cambridge
http://www.cambridgeesol.org/index.html
http://www.englishresources.org/

"Delicii" literare

"- Eu nu mi-aş face atâtea griji, replică Jephson pe un ton sec. O jumătate de omenire îndreaptă cealaltă jumătate destul de constant de la începutul lumii; cu toate acestea, pare a fi rămas o cantitate destul de apreciabilă de natură umană. Reprimarea păcatului este în mare măsură un lucru asemănător cu înăbuşirea unui vulcan; astuparea unei supape pur şi simplu deschide alta. Răul va supravieţui epocii noastre.

...

 - Există un singur viciu şi acela este egoismul. Jephson stătea în faţa focului aprinzându-şi pipa. Pufăi din tutun, făcându-l să strălucească, aruncă chibritul în jăratic şi apoi spuse:

- Şi sămânţa tuturor virtuţilor, de asemenea.

- Stai jos şi şi continuă-ţi lucrul, spuse MacShaughnassy de pe sofa unde stătea întins cât era de lung, cu călcâiele pe scaun; discutăm romanul. Paradoxurile nu se admit în timpul orelor de lucru. 

Jephson, totuşi, era înclinat spre dispută.

- Egoismul, continuă el, este pur şi simplu un alt nume dat Voinţei. Fiecare faptă, bună sau rea, pe care o facem, este determinată de egoism. Suntem miloşi doar pentru a ne asigura un loc bun în lumea cealaltă, pentru a ne face respectaţi în asta, pentru a ne uşura propria deznădejde provocată de cunoaşterea suferinţei. Un om este bun pentru că îi face plăcere să fie bun, tot aşa cum altul este crud deoarece cruzimea îi face plăcere. Un om mare îşi face datoria deoarece pentru el simţul datoriei împlinite este o plăcere mai profundă decât ar fi tihna care ar rezulta din neîndeplinirea unei datorii. Omul religios este religios pentru că găseşte o bucurie în religie; omul moral e moral datorită respectului său de sine; viciul ar însemna o nenorocire. Sacrificiul de sine în el însuşi este doar un egoism subtil; preferăm exaltarea mintală câştigată astfel, satisfacţiei senzuale care este răsplata alternativă. Omul nu poate fi altfel decât egoist. Egoismul este legea întregii vieţi. Fiecare lucru, de la cea mai îndepărtată stea fixă, până la cea mai mică insectă care se târăşte pe pâmânt, luptă pentru sine după puterea sa; şi meditând asupra tuturor, Eternul lucrează pentru El însuşi; acesta este universul.

- Ia un whiskey, spune MacShaughnassy, şi nu mai fi atât de metafizic. Mă faci să mă doară capul. 

- Dacă orice acţiune, bună sau rea, izvorăşte din egoism, replică Brown, atunci trebuie să fie egoism bun şi egoism rău, iar egoismul tău rău este ceea ce eu numesc în mod evident egoism, fără a fi calificat de nici un adjectiv. Astfel am ajuns înapoi de unde am pornit. Susţin că egoismul - egoismul  rău - este rădăcina tuturor relelor, şi aici trebuie să fii de acord cu mine. 

- Nu întotdeauna..."

Fragment din Novel Notes (Arta de a nu scrie un roman), 1893, Jerome K. Jerome, traducerea de Horia Hulban şi Călina Gogălniceanu.

High Hopes

Ce ar fi...

dacă un anumit referral m-ar scoate din lista lui de bloguri? Traficul pe blogul acesta merge destul de bine şi fără sursa respectivă.
Mulţumesc.

8 ani

Am început al 8-lea an de carieră. 

După examenul de licenţă din 2004, am dat examenul de titularizare. Surpriza promovării din prima, după câte auzisem despre această "înfiorătoare" experienţă, a fost enormă. Am devenit titular al sistemului de învăţământ ca profesor de limba engleză. Provocările unui asemenea job sunt diverse şi aparent insatisfacţiile de ordin material umbresc bucuria de a lucra împreună şi pentru oameni, oameni mici şi în formare, şi nu cu lemne sau borcane, aşa cum îmi place să spun.

Anul şcolar trecut, al 7-lea, l-am declarat anul sabatic, o perioadă în care schimbi radical ceva sau iei o pauză. Am schimbat enorm şi toate împrejurările prin care m-a trecut viaţa m-au costat relativ puţin în comparaţie cu ceea ce am obţinut. Am stat, am gândit şi am acţionat. Un principiu, sănătos, e aceala al atitudinii orientate spre interacţiunile de tip win-win. Elevii mă întreabă "La ce îmi foloseşte asta sau asta?". Răspunsul vine din experienţa personală sau a unor oameni pe care îi pot lua de model. Ce câştig eu? Siguranţa că rezultatul interacţiunilor cu cei cu care intru în contact aduce un beneficiu pe termen scurt şi mediu ambelor părţi. Dăruind vei dobândi. 

În al şaptelea an am văzut prostie şi inteligenţă, lene şi o atitudine proactivă. Am văzut cum din noroiul inacţiunii pot răsări fapte şi lucruri de apreciat, la fel ca în pilda semănătorului.

Al optulea an va sta sub semnul culegerii roadelor, al consolidării şi al acumulărilor sănătoase, al intenţiilor materializate şi al experienţelor pozitive prin care să pot rodi şi primi lucrând cu cei din jur.

Stropi de ploaie

În mod ştiinţific se poate demonstra că stropii de ploaie cad cu totul neştiinţific şi aleatoriu pe pământ. Nici un nor, nici un pas nu se aşează identic pe cer sau pe caldarâm cu unul oarecare din trecut, în termeni de măsuri de ordinul micronilor. Există totuşi o ordine predeterminată şi o interacţiune insesizabilă simţurilor noastre. E ca atunci când vezi în stropii de ploaie o ordine şi în norii de pe cer elefanţi.

Ordinea poate fi răsturnată sau păstrată. E ca şi cum i-ai fi spus cuiva că civilizaţia, aşa cum o ştim noi, se va destrăma. Predicţiile eshatologice sunt invariabil veridice atât timp cât oamenii cred în ele. 

Lucrul cel mai cert este că picăturile de ploaie vor cădea pe pâmânt şi că după ele vor veni altele.

Past Tense Continuous

După cum spuneam aici timpurile gramaticale continue se formează cu ajutorul verbului "a fi" şi arată o tranziţie, o schimbare.

Past Tense Continuous, numit în unele gramatici şi "progressive" se formează după următoarele reguli:
Afirmativ: S + to be (formele was/were) + V-ing
Negativ: S + to be not (was not/were not) + V-ing
Interogativ: to be (was/were) + S + V-ing
ex:: Bill was walking in the park this time yesterday.
John and Mary were not listening to music when Bill entered the room.
Were you asking for more money?

Utilizare:
- acţiuni aflate în desfăşurare într-o perioadă din trecut
ex.: It was him who was running in the park this time last Monday.
- acţiuni de scurtă durată care se desfăşurau în trecut
ex.: She was just passing by when the police spotted the pickpocket.
- acţiuni care se desfăşurau simultan în trecut
ex.: While we were working in the garden, Jim was not doing his homework.

Acest timp este, în linii mari, echivalentul imperfectului din română, cu diferenţa că poate fi tradus şi prin trecut.

Adverbe specifice: then, at that moment, while, when
Exerciţii şi detalii aici.

Amănuntul biografic

Trei cărţi cu un detaliu în comun: amănuntul biografic. Sintagma este preluată de către Aurora Liiceanu în La taifas (o carte cu iz de pseudo(?)-autobiografie povestită la o cafea într-un salon) de la profesorul Neculau de la Iaşi. Se regăseşte acest amănunt biografic declanşator şi în Pivniţele Vaticanului de André Gide şi în Sfântul închisorilor.
Sunt mici evenimente, nuanţe imperceptibile la o privire fugară, în viaţa fiecăruia ce schimbă radical şi orientează construcţia la fel ca la Sagrada Familia lui Gaudi. 

Analiză intimă

O imagine cu adevărat interesantă ar fi o fotografie cu mine însumi cu creierul personal pe masă. Să mă uit la el, admiţând că aş rămâne pe deplin conştient, ar fi suprema intimitate pe care mi-aş permite-o vis a vis de propriile posesii lumeşti.

O rudă, o mătuşă de a tatei, mi-a povestit cum bunica ei, adică stră-străbunica mea, fusese în moarte clinică. S-a trezit, după câte spun legendele familiei, la propriul priveghi, asta e o chestiune care mai rămâne de lămurit. Călătorise în lumea de dincolo, în căutarea mamei sale. A căutat o fântână din care să bea apă, dar nu a fost lăsată să îşi astâmpere setea până "nu găseşti fântâna părinţilor tăi." Până la urmă a ajuns în faţa unei porţi enorme, fără capăt la stânga sau la dreapta, în sus sau în jos. În faţa porţii era un bătrân cu barbă albă. I s-a permis să intre şi, ca în orice basm (toate basemele lumii seamană între ele), acolo erau frumuseţi de nedescris şi de-a dreapta şi de-a stânga multe uşi, infinit de multe uşi. A înteles că uşile de pe stânga erau cele pentru iad, cele de pe dreapta fiind rezervate Raiului. Pe dreapta era o uşă şi o cameră a mamei sale. Intrând acolo l-a găsit pe bătrânul alb, erau în faţa fiecărei uşi bătrânii albi cu toiag, care i-a arătat o serie de obiecte despre care a spus că fuseseră dăruite în cursul vieţii de către mama ei şi ulterior de către urmaşii care îi făceau pomeniri. 

Povestea continuă, setea de cunoaştere se perpetuează, stră-străbunica se trezeşte. Interesantă este similitudinea poveştii sale derulată în timpul morţii clinice cu alte experienţe relatate de persoane din diferite epoci. În experienţa ei, unică la vremea aceea pe o rază de câţiva kilometri împrejur, se regăseşte culoarul de trecere, ghidul şi lumina unei frumuseţi de nedescris a lumii de dincolo.

Într-un documentar pe care l-am văzut recent se relatau poveştile unei serii de persoane care suferiseră atacuri cerebrale majore. Experienţa lor în lumea de dincolo nu este una care să le fi lăsat amintiri. Comportamentul lor ulterior se schimbase dramatic. Leziunile cerebrale declanşaseră manifestări de care nu se crezuseră în stare, asta fără să îşi dea seama sau să poată controla ceea ce făceau. Unul dintre ei desena compulsiv, o femeie se regula cu orice bărbat îi apărea în faţă, un bărbat cânta la pian.

Revenind la mintea proprie, mă întreb dacă fiecare atom în parte are memoria sa şi dacă fiecare lucrează pentru cel de alături.

Activitate intensă

Ca acelaşi lucru se petrece şi acum.
Caragiale trăieşte!

Rezultatele admiterii la Academia de Poliţie 2011

Rezultatele finale ale examenului de admitere la Academia de Poliţie, toate secţiile şi specializările, vor fi afişate în data de 29 iulie 2011.
Lista celor admişi, înainte de rezolvarea contestaţiilor, este disponibilă pe această adresă web:
http://www.academiadepolitie.ro/Facdepol/admitere/2011/rezultate/rezultate2011.html
Subiecte, răspunsuri şi rezolvări ale testelor pentru istorie, limba română şi o limbă străină sunt disponibile aici.
La o primă vedere testul pentru limba engleză mi se pare mai accesibil decât cel de anul trecut.

Corydon - Radu Stanca. Recitată de Florian Pittiş

Florian Pittiş
   
  Vezi  mai multe  video    din   cultura

Valori umane: Daniel, Patriarhul României

Într-o vreme în care pastoraţia aduce provocări dintre cele mai diverse şi în care Biserica Ortodoxă se confruntă cu aceleaşi probleme ca în trecut, dar totuşi mereu sub altă formă, personalitatea puternică şi activitatea Patriarhului Daniel se disting prin tenacitatea de care dă dovadă în gestionarea viei ce i-a fost încredinţată şi păzirea cu folos în raporturile cu dimensiunea laică.

Acţiunile sale sunt uneori controversate, pornind de la atitudinile teologice, mai ales înclinaţia sa spre ecumenism şi dialog interconfesional, şi până la cele administrative. Ceea ce îmi permit să remarc sunt două chestiuni. În primul rând, a reuşit să transforme Mitropolia Moldovei şi Bucovinei, jurisdicţie canonică aflată în cea mai săracă zonă a UE, într-una dintre cele mai active şi rodnice entităţi bisericeşti din România. Activitatea misionară, de binefacere şi cea mediatică din zona Moldovei au cunoscut o creştere spectaculoasă şi eficientă pe termen lung. În al doilea rând, ca Patriarh, gestionează foarte înţelept relaţiile cu statul şi cu celelalte biserici creştine. A reuşit, printr-o puternică susţinere mediatică oferită de organismele de presă şi păstorirea implicată orientată spre sufletele enoriaşilor, să impună imaginea unei Biserici care şi-a reconturat esenţa pe baza convingerilor teologice şi a legăturii fireşti cu aspectele laice. Nu trec cu vederea intensa activitate desfăşurată pentru românii care locuiesc în afara graniţelor, concretizată prin înfiinţarea de parohii, episcopii şi mitropolii în diaspora. BOR se implică tot mai mult în proiecte şi programe, în dialog şi colaborare cu actori sociali şi religioşi care pot susţine şi pe viitor activitatea sa şi binele turmei în ansamblu.

Vrednic este! 

Întru Mulţi Ani!

The Canterbury Tales - Pseudo continuare de Thomas Hardy

O continuare imaginară, ca limbaj şi subiecte, a Poveştilor din Canterbury, aşa aş numi The Life's Little Ironies scrise de Thomas Hardy. Poveştile din acest volum se desfăşoară mai ales în zona rurală a Angliei de la finele secolului XIX, întru-un ţinut parte real, parte imaginar. 

O analiză a unor comportamente umane, o fină intrare în psihicul omului scrisă cu detaşarea unei comode persoane a III-a. Tonul nu este unul moralizator şi nici demonstrativ. Hardy prezintă fapte, cu o ironie fină, cu detaşarea analistului pesimist ce se depărtează de conţinutul operei sale.

Toponimele, de exemplu Longpuddle sau Gaymead, şi numele personajelor, cum ar fi Jolliffe sau Mrs. Frances Frankland, anunţă, în majoritatea cazurilor cu o falsă precizie, un punct culminant fericit. La finalul majorităţii textelor se dovedesc a fi alese cu o ironie fină, aşa cum spune şi titlul volumului. De remarcat este limbajul personajelor, variaţiile înte tonul colocvial şi cel formal se suprapun şi sunt susţinute de treceri de la discursul oamenilor simpli la o engleză îngrijită a unor mici burghezi sau proprietari de la ţară.

A da viaţă

După concepţie, care poate părea de cele mai multe ori cel mai important moment care premerge naşterea unui copil, în lumea modernă şi civilizată un rol important le revine medicilor ginecologi şi obstreticienilor. 

La Maternitatea din Botoşani, dincolo de aspectele de clasificare sau finanţare, se face performanţă în domeniul asistenţei specializate. Medicul Dorin Şcladan a aplicat în premieră pentru zona Moldovei o procedură de naştere sub apă. După cum se înţelege din filmuleţele din articolul de presă, monitorizarea pre şi postnatală sunt esenţiale pentru o naştere normală a unui copil viabil. Tehnica aplicată ieri la Maternitatea Botoşani este rodul unor activităţi de specializare îndelungată, unor eforturi personale şi de echipă şi se datorează unui profesionalism şi dedicări profunde pentru profesia de medic şi cadru medical în general.

Personal, mă bucur şi îl felicit pe Dorin pentru munca susţinută şi tenacitatea cu care îşi face meseria, la un nivel profesional deosebit.

Despre ierarhii

"A venit odată un stareţ la bătrânul să-i ceară sfat, căci avea câţiva fraţi care îi făceau tulburare şi voia să-i pună la canon sau să-i trimită acasă.

Auzind acestea, părintele Paisie şi-a aşezat mâinile cruciş la piept şi, suspinând, i-a zis cu blândeţe:

- Părinte stareţ, nu aşa! Ci cu pace, cu pace! Că aşa strigăm cu mâinile la cer, când ne rugăm la orice ectenie sau cerere. Cu pace, părinte, că eşti păstor şi păstorul, îşi pune sufletul pentru oi. Şi mai bune, şi mai slabe, toate sunt din turma sfinţiei tale, toţi au suflet şi au nevoie de mântuire. Apoi de toţi vei da seamă în ziua judecăţii!

Când îi primeşti la mănăstire, încearcă-i cu ascultările dacă sunt buni sau nu. Nu-i călugări aşa, şi pe urmă să-i trimiţi în lume. Că vei fi întrebat de fiecare suflet şi de cel mai mic frate. Fii cu blândeţe şi cu milă şi caută pacea şi liniştea şi a lor, şi a sfinţiei tale. Mai lasă-i la biserică, fiindcă toţi trebuie să ne mântuim. Fii cu dragoste şi fă pace acum când poţi, că tare este greu la urmă, când te mustră conştiinţa şi când nu mai poţi face nimic. Că timpul trece şi nu-l mai găsim. Mă uit la mine, câtă mustrare de conştiinţă am, dar nu mai am nici o putere să-i mai adun pe cei pe care i-am smintit şi i-am supărat. Tare mare durere aduce mustrarea conştiinţei. Părinte, să luăm aminte că avem mare răspundere de sufletele pe care le-am adunat să se mântuiască. Să nu ne judece că nu i-am povăţuit, apoi să ştie de păcat. Că păstorul bun face şi oile bune şi pe păzeşte de lupi şi le dă Stăpânului sănătoase şi toate la număr. Iar păstorul rău şi pe cele bune le face rele!" (arhim. Ioanichie Bălan - Părintele Paisie Duhovnicul, pp. 125-126, ed. Doxologia, 2010)

Din punctul meu de vedere fragmentul de viaţă de mai sus tratează tema generală a raporturilor dintre oameni, nu dintre ierarhie şi cei conduşi. Pentru a se putea ridica, e bine ca omul să fi trecut mai întâi prin toate etapele, cu calm şi răbdare. La fel e şi educaţia din şcoli.

Iulie 4

Redefinirea strategiei americane, promisă de către Obama la începerea mandatului său prezidenţial, s-a tot lăsat asteptată la nivel mondial. Marile schimbări necesită ceva timp. Spaţiul de manevră al SUA, spaţiu în care sunt actante şi regizori, pe rând, presupune unele restricţii strategico-militare, dar mai ales economice. Războiul declaraţiilor oficiale presupune existenţa a cel puţin unui partener de dialog. În cazul de faţă mai sunt cel puţin trei, activi şi marcanţi, UE, Rusia şi China. Cea din urmă poate se constitui ca beneficiar al creanţelor uriaşe pe care SUA le au faţă de RPC. Principiul oricărei activităţi economice este să încerci să îţi aduci concurenţa la sapă de lemn şi, când ajungi acolo, îl preiei  (vezi cazul băncilor falimentare şi al societăţilor de asigurări preluate înainte de un eventual faliment).

Situaţia e arbitrată de doi factori, Rusia şi lumea arabă, care pot fi reduşi la unul singur: petrol. Rusia, prin Gazprom, a decis creşteri de preţuri ale gazelor la nivel intern, un simplu artificiu "necesar" creşterii preţului de livrare la nivel mondial sau în zonele sale de interes. UE caută de vreo 30 de ani resurse şi tehnologii alternative de producere a energiei. China e în plină expansiune, are bani de primit şi investit şi e dispusă la preţuri de achiziţie pentru gaze şi petrol tot mai ridicate. Între timp, investeşte în exploatarea reusrselor Africii: cupru, aur şi metale rare necesare industriei de vârf. Gazprom a anunţat deja interesul crescut pentru clienţii asiatici. 

Zilele trecute cancelarul german l-a primit cu tot fastul unei treceri în revistă a gărzii militare în faţa Reichstag-ului, pe un înalt demnitar chinez. Poze, chinezi mici şi zîmbitori. Grecia, marea problemă a UE pe termen scurt - datorii stimulate spre creştere de către băncile şi capitalurile occidentale - primise acum un an o propunere din partea Chinei pentru construirea unui uriaş terminal de containere pe teritoriul său. Probabil Grecia îşi va deschide pieţele şi va accepta cea mai bună ofertă de la unul dintre investitorii străini. Asta poate costa mult, pe termen lung, UE. (vezi cazul OTE preluat de nemţi)

Rusia şi China, se pot alia şi, datorită apropierii ideologice neoficiale actuale,  pot juca dur în meciul mondial.

Revenind la Obama, anunţul său de retragere din Afghanistan până în 2014 poate să denote o scădere a influenţei şi puterii SUA, fie o reorientare strategică mai fermă spre posibile pieţe şi resursele din N Africii şi lumea arabă. Un alt simptom care poate confirma prima variantă şi o poziţie mai influentă şi incomodă a Chinei în Asia Centrală, ar fi o creştere a impozitelor naţionale care îi face pe unii milionari americani să renunţe la cetăţenia americană, şi pe fondul creşterii simultane a durităţii fiscului. 

Toate acestea sunt cercuri pe apă ale crizei. Statele trebuie să îşi recupereze investiţiile făcute în sistemele private aflate în colaps, e simplu.

În România, aflată după părerea mea sub un dublu heblu americano-european, micile strategii fac diferenţa între un posibil faliment şi El Dorado al investitorilor şi speculanţilor de ocazie, între noi fie vorba. O arestare spectaculoasă a unui medic şpăgar în Botoşani, axat pe pensii pentru nenorociţii sorţii, se leagă de verificarea dosarelor de pensie pe cazuri de sănătate din Timiş şi Bucureşti. Rezultatele, fraude dovedite cu pensii acordate unora sănătoşi tun, sunt aşteptate pe fondul foamei de bani a statului român. Şerpii Meduzei se întind şi prin concedierile din administraţie, măsură disperată şi puţin eficientă, dacă iau în calcul posibilitatea unei colectări fiscale şi mai reduse. Boc spune că pensiile vor dispărea, modelul e aplicat cu succes de China: "Ai muncit? Mulţumim. Eşti bătrân şi nu ai bani? Trebuia să fi strâns, statul nu îţi dă pensie." Decesul forţat al statului social se loveşte în alte ţări europene de poteste masive ale populaţiei. Berlusconi admira în urmă cu ceva timp "reformele" guvernanţilor români, inclusiv creşterea TVA şi reducerea salariilor, fără a explica în ce măsură poate face la fel în Italia.

La final, banca lumii vestice, FMI, are un nou preşedinte, dna Lagarde. Un vector al dezastrului din punctul de vedre al unora, un model de bun samaritean după alţii (cam în aceeaşi notă cu primii bancheri ai lumii în sens modern - Cavalerii Cruciaţi, care foloseau un sistem de bonuri de valoare decontabile în Ţara Sfântă), FMI mai are de jucat o carte în meciul SUA-UE vs. Rusia-RPC.

p.s.

Un zvon recent anunţă că Bundesbank tipăreşte deja mărci. Un aer de credibilitate există în orice îi priveşte pe germani. 

Ceşti

După un duş.
Ceşti mari, mici, cu roşu sau cu negru, în timp ce privesc pe geamuri, unul mare, celălalt mai mic. Un pic de miere în cafeaua de dimineaţă după ce, peste noapte, am dormit. Banal. Teancuri de hârtii care nu folosesc, de cele mai multe ori, decât la îngroşarea unui teanc de maculatură, dar care sunt necesare (?!). Banal. Pe zidul galben se târa un ţânţar.

Sfinţi

Teologic vorbind, sfinţii sunt acele persoane care s-au învrednicit de apropierea de Dumnezeu. Trecând în afara dogmei, ei sunt exemple de comportament echilibrat care este în permanenţă rememorat şi a cărui repetare personalizată poate aduce şi pe alte fiinţe umane la un raport apropiat cu realitatea greu de definit a divinităţii.

De starea de sfinţenie, acceptată de către o comunitate religioasă, pot să se apropie oameni politici (Sf. Constantin cel Mare, Sf. Voievod Ştefan cel Mare), doctori din vechime (Sf. Cozma şi Damian) sau simpli monahi şi credincioşi (Sf. Serafim de Sorov, Sf. Grigore Dascălul).

Dumnezeu nu alege, El pune la dispoziţie mijloace pentru ca oamenii să aleagă prin liberul arbitru.

Filmul de mai jos poate oferi variante de ales, unele bune, altele mai puţin bune în termeni de adaptare.

Generaţii

Fiecare generaţie de elevi, de angajaţi, de ce se mai poate menţiona la capitolul "generaţii", spune că cei de dinainte au fost mai buni şi că respectivul leat este mai bun decât următorul. Întrebând părinţii unor elevi despre generaţia dumnealor şi ce mai ţin minte de pe "vremea când matematica (doar un exemplu) se făcea mai serios decât acum",  despre integrale şi ecuaţii de gradul doi, primeam invariabil un răspuns de forma "ei, dar noi între timp am îmbătrânit, ne-am angajat, ne-a dat statul apartament şi nu ne mai interesează." Cum ar trebui să îi intereseze pe progeniturile lor ceva ce părinţii înşişi consideră inutil?

"Tineretul din ziua de azi", care în mod sigur este oarecum la fel cu cel de acum patru sau treizeci de ani, are abilităţi legate de, să luăm un exemplu, calculator. Ştiu să îl butoneze cel puţin la fel de bine cum ştiau acum douăzeci de ani părinţii lor să folosească un Kashtan sau un pick-up nemţesc.

În privinţa asta nimic nu se schimbă, poate doar un sistem referenţial personal şi colectiv. Educabilii - toate categoriile de vârstă - din ziua de astăzi sunt mai orientaţi spre finalitatea învăţării. Întrebarea "la ce îmi foloseşte?" vine tot mai frecvent pe buzele celui care învaţă ceva.

La ce i-a folosit tatălui meu chimia de acum treizeci şi ceva de ani? Problema nevoii de specializare pe un anumit domeniu este cea care apare tot mai presant.

Bacalaureat la limba modernă 2011

Între 20 şi 23 iunie se desfăşoară proba C a bacalaureatului 2011, respectiv proba la limba modernă. Examenul pentru această probă - limbile engleză şi franceză în principal - constă din lucrări scrise şi evaluarea orală a competenţelor şi abilităţilor lingvistice dobândite de către absolvenţi pe durata studiilor preuniversitare. Prin aceste probe, concepute după modelul testelor internaţionale Cambridge şi DELF, se urmăreşte stabilirea nivelului de performanţă în comunicare pentru patru aspecte: înţelegerea textului audiat, înţelegerea textului scris, producerea de mesaje scrise, producerea de mesaje orale. În limba engleză se foloseşte cuvântul skill pentru cele patru compentenţe: listening, reading, writing şi speaking. Astăzi vor fi evaluate primele trei, în zilele următoare fiind programat examenul pentru partea de exprimare orală.

Modele de subiecte pentru proba C se găsesc la această adresă. Calificativele obţinute sunt A1, A2, B1 sau B2, în concordanţă cu materia predată în liceu, cu baremele şi Cadrul European de Referinţă.

Mult succes tuturor celor care trec astăzi prin acest examen. Din punctul meu de vedere este un examen accesibil, care nu evaluează volumul de cunoştinţe teoretice acumulat de către absolvenţi. Sper că fiecare dintre ei va reuşi să folosească în viaţă ceea ce au învăţat la orele de limbi moderne în situaţii concrete, cu scop practic sau de relaxare, ţinând cont că o limbă străină însuşită la un nivel rezonabil este un atu.

BAFTĂ ŞI NĂDEJDE!

Traducător şi interpret Botoşani

Profesionalismul, respectarea termenelor şi acurateţea traducerilor şi a interpretariatului oferit clienţilor pentru care am lucrat, sunt atuuri care satisfac cerinţele unei pieţi dinamice şi în dezvoltarea în România.

Deţin autorizaţie de traducător şi interpret eliberată de către Ministerul Justiţiei din anul 2006, pentru limbile engleză şi franceză. Am efectuat traduceri şi retroversiuni în domeniile juridic, legal, medical, istoric, teologic. Ca interpret folosesc o gamă variată de tehnici care permit o transmitere cursivă şi coerentă a mesajelor interlocutorilor şi ofer întreaga asistenţă necesară unei bune relaţionări şi comunicări între persoane de naţionalităţi diferite.

Preţurile sunt la nivelul pieţei locale şi naţionale, calitatea oferită fiind apreciată de către clienţi.

Contact: Horodincă Ştefan-Cătălin,

Aleea Curcubeului 7, sc.A, ap. 5, Botoşani

Telefon: 004 0741039681

e-mail: mican81 at yahoo.com

Patru viziuni ale lui Vivaldi

Primăvara

 Vara

Toamna

Iarna

La (re)educare

Catastrofele cu adevărat mari ce survin unui război sunt cele care afectează societatea şi persoanele în intimitatea lor.
România încerca să se dezvolte după începutul secolului XX şi după o serie de transformări esenţiale şi radicale începute încă de la mijlocul celui de al XIX-lea. Ca în legenda lui Hiram, cei care puteau făuri ceva - simpli muncitori, tărani, intelectuali - au trecut prin distrugerea fizică şi meterială. Singura lor vină, găsită şi inventată de către comuniştii de ocazie care administrau ţara după 1947, era că aveau convigerea că România poate fi mai bună. Raportarea la Europa, îmbinată cu o doctrină a independenţei şi ideii de naţiune, convenea foarte puţin sau deloc noii "elite" de foste puşlamale ce roiseră frustrate pe la curţile marilor boieri.
Aiud, Gherla, Piteşti, Jilava, Canalul Dunăre-Marea Neagră au transformat o mână de seminţe ale unui progres timid într-o masă de martiri şi supravieţuitori de la care putem învăţa şi pe care ne putem baza în termeni de exemplu.

Examene Cambridge la Botoşani

British Council a stabilit un centru de examinare pentru examenele de competenţe lingvistice în limba engleză la Botoşani.

CAE computer based exam in Botosani!

The CB CAE (Computer Based Cambridge English Advanced) will take place on 15 July at the National College “AT Laurian” Botosani. The deadline for registration is 1 July and there is a limit of 15 places available.
Cambridge English offers the world’s most valuable range of English examinations and qualifications for English language learners and teachers. Exams range from entry-level tests for children to high-level qualifications for academic and specific business purposes.
For further information please contact British Council Iasi at 0232 316 159 or bc.iasi at britishcouncil.ro.

Detalii

La saună

Un loc în care cuptorul lui Hefaistos lucrează asupra corpului uman, bărbătesc sau feminin.
Am reintrat într-o saună după multă vreme acum vreo doi ani. Mirosurile de frunză de stejar, de corpuri umane şi de gel de duş mi-au reactivat instantaneu amintirile din copilărie. Pe vremea aceea mergeam cu tatăl meu la baia publică din Botoşani. Sauna propriu zisă era ca un amfiteatru de facultate, cu focarul undeva în colţul din stânga al băii. Aveau şi vestiare, cu câte două paturi din scânduri şi ferestre deasupra capului, o sală înaintea camerei cu duşuri.
Acum merg, cu un bun prieten, la o saună privată, de dimensiuni mai mici. Locul se află la marginea oraşului. Înainte de baia lui Barbălată e un izvor, tot pe stânga, şi un pârâu, Loizoaia. Preţul e mai mult decât acceptabil şi vin acolo de la simpli agricultori la oameni cu educaţie şi preocupări, să zicem, superioare.
Sunt trei săli înainte de sala cuptorului. În primele două sunt vestiarele, un loc în care poţi sta de vorbă, poţi auzi tot felul de poveşti şi amintiri ale celor mai bătrâni sau a celor mai tineri. A treia sală are trei bănci late din lemn pe care se face masaj sau pe care poţi sta pur şi simplu după un "şpriţ" zdravăn de abur. Dintr-un vestibul cu duşuri intri în saună. Nu e prea mare, cuptorul e pe dreapta, un geam de aerisire sus.
Cei cu vână stau la ultimul nivel, cei medii pe la mijloc. E o întreagă tehnică a statului în saună. Dacă te mişti prea repede, aburul te biciueşte intens. Dacă stai pe loc, pe una dintre treptele de lemn de stejar, ajungi la o transpiraţie abundentă, la o curăţare de toxine pe care nu o poţi obţine nici cu cele mai performante tratamente cosmetice. Scopul e unul social şi pseudo-paramedical.
"Tratamentul" la saună tradiţională e pentru mine prilej de odihnă şi de gânduri. A doua zi am chiar febră musculară, dar somnul de cu o noapte înainte e dintre cele mai odihnitoare.

Industrializarea învăţământului

Astăzi, în timpul unor discuţii de pauză cu o parte din colegi, mi-a venit în minte această sintagmă. Aş defini-o ca pe o realitate a cărei existenţă a survenit pe fondul uneri degringolade quasi generalizate în educaţia românească. Industrializarea presupune o creştere a productivităţii, o regândire a unor procese intime şi generale ale unei ramuri de activitate, retehnologizare şi formarea de personal.
Toate etapele acestea sunt în curs de parcurgere la nivelul sistemului de educaţie românesc. Un singur lucru lipseşte cu adevărat: calitatea. Se scriu topuri de hârtie zilnic despre creşterea calităţii, despre evoluţia elevilor. În fapt, e un fel de altă raportare de cincinal la patru ani jumătate.
Creşterea productivităţii se realizează la nivel cantitativ prin şcolarizarea la nivel liceal pentru toţi absolvenţii de gimnaziu şi universităţi tip X si 0. Aici lucrurile sunt uşor negociabile, în sensul că România chiar are nevoie de intelectuali, numai sa nu fie doar diplomaţi (n.r. "scrieţi, baieţi, numai scrieţi"). Încercarea de regândire a activităţii concrete se face prin OUG, HG, legi şi ordine de ministru (un minus, dacă ţin seama că majoritatea acestor chestiuni se emit fără legătură cu ceea ce e în teren). Trainingul pentru personal este asigurat de CCD-uri şi, mai nou, de programe POS DRU, programe de formare în instituţii din UE, parcurgerea etapelor necesare obţinerii gradelor didactice. La capitolul dotări ale spaţiilor de lucru stăm, în continuare, destul de rău, dar lucrurile merg şi aşa, industrializarea cere sacrificii şi pierderi de personal.

Dacă luăm ca reper industrializarea din perioada comunistă, un asemenea demers este falimentar, pe termen lung, pentru România. O Europă îmbătrânită nu este cel mai bun model pentru a prelua concepte educaţionale şi standarde profesionale aplicabile într-un capitalism cu tradiţie. Or noi suntem de vreo 20 de ani într-o permanentă industrializare a societăţii.
În limba engleză "industrious" înseamnă "muncitor, studios ori inteligent". Industrializarea educaţiei româneşti constă din circa 50.000 absolvenţi de "Spiru Haret" şi vreo câteva zeci de mii de absolvenţi de liceu.
Per ansambul, sper în succesul unui învăţământ care poate avea şansa unei noi perioade ca în vremea lui Spiru Haret cel în carne şi oase.

Aşa să fie

Ce este o rugăciune? O formă de a te raporta la o forţă care te depăşeşte, dar care, în acelaşi timp, e la fel de accesibilă ca un vânt uşor de primăvară.

Din somn sculandu-mă, multumescu-Ţi Ţie, Prea Sfântă Treime, că pentru multă bunătatea Ta şi pentru îndelunga răbdarea Ta, nu Te-ai mâniat pe mine, leneşul şi păcătosul, nici nu m-ai pierdut cu fărădelegile mele, ci ai făcut iubire de oameni după obicei; şi întru deznădăjduire zăcând eu, m-ai ridicat, ca sa mânec şi să slăvesc puterea Ta. (rugăciune creştin ortodoxă)

Beloved of the soul, Compassionate Father, draw Your servant to Your will. Then Your servant will hurry like a hart to bow before Your majesty. To him Your friendship will be sweeter than the dripping of the honeycomb and all taste. (rugăciune mozaică tradusă)

Entre les murs

Lansat în România în 2008, filmul Entre les murs îmi lasă impresia unui cuprinzător reportaj despre ce înseamnă să fii prof. Personajele colective - clasa şi corpul profesoral al unui liceu dintr-o zonă cu probleme a Parisului - gravitează reciproc şi în permanenţă schimbare de poziţie în jurul personajului Francois. Pe scurt, un profesor de franceză încearcă să îşi facă treaba cu o clasă în care elevi francezi şi emigranţi, aflaţi la a doua generaţie, care devin refractari la orice li se pare că nu le trebuie.
Filmul este o permanentă negociere între regizor (Laurent Cantet) şi protagonişti (Francois, Agame, Angelica, Cherif, Burak, Souleymane), între unghiuri şi replici. Pe alocuri banda de film scapă din aparat, prim planul se succede rapid unei perspective generale asupra clasei, aproape întotdeauna luată din bancile elevilor sau din laterala unui regizor înfrigurat.
La facultate, la cursurile de metodică, am văzut fragmente de lecţie de limbă engleză pentru vorbitori nativi sau de EFL. Comparaţia între secvenţele acelea şi filmul lui Cantet mi-a venit în minte filtrată printr-o doză de internaţionalism şi senzaţia lui "am fost deja acolo", un déjà vu tipic românesc.


 

à la grecque

Grecii ştiu să trăiască.

Pe stradă

 Balzac spunea că cerşetorii adevăraţi nu stau pe străzi cu mâna întinsă.
Şi eu mă întreb: Ce este mai greşit, să dai celorlalţi care sunt în nevoie sau să îi judeci după ce le-ai dat un sfanţ? Care este mai bun?
Eram zilele trecute printr-o staţie de tramvai. Doi cerşetori, probabil cerşetori - unul de bani, celălalt de suflet - se întâlniseră şi s-au măsurat din priviri pe strada publică. Unul dintre ei avea un picior amputat chiar deasupra gleznei, celălalt avea o muzicuţă cu care îngâna un cântec. S-au certat pe un anumit subiect ce nu mi s-a dezvăluit complet auzului. Cel cu piciorul lipsă a făcut un gest de dezgust la adresa celui care semăna cu Charlie Chaplin. Cel din urmă semăna cu un rus, am crezut că e lipovan când îl vedeam la o oarecare distanţă, cântând din voce de data asta un cântec cu inflexiuni slave, nu înţelegeam cuvintele.
Habar nu aveam ce cânta până când l-am văzut ridicând şapca spre cer şi gesticulând cu bastonul din mâna stângă. La final a spus "amin". Melodia îmi era cunoscută, era ceva de departe, o melodie cunoscută şi totuşi nu ştiam care. A doua zi am realizat că era imnul Marii Britanii, "God Save the Queen".
După un timp i-am revăzut pe amândoi în contexte diferite. Ieri unul era prin parcarea Kaufland, cu un prieten de al său, căzuse în genunchi. Pe celălalt l-am revăzut în tramvai.

Politica de cafenea

Omul are dreptul la păreri şi opţiuni. Politica din România lasă impresia că respectă acest principiu. Doar că omul roâmân are multe păreri. Domeniile sale favorite sunt vremea (chestiune britanică), politica (fapt recent survenit după 89) şi femeile (fapt istoric).
Despre vreme se poate vorbi dacă te uiţi în sus ori la buletinul meteo, asta nu e greu. Aici predicţiile şi părerile pot fi numeroase, opţiunile intervenind post factum.
Politica se poate aborda pe baza privitului la televizor şi nu presupune mare efort. Ni se servesc vorbe, ni se pun la picioare planuri măreţe cu un nou pământ al făgăduinţei şi se folosesc nişte culori, ca pentru copiii mici. În Franţa, par exemple, familia Mitterand era implicată în afaceri cu energie din surse nucleare. Chestiunea sigură e că au schimbat destinul unei ţări şi al unui întreg continent. Politicienii noştri practică, individual sau în grup, toate cele trei sporturi naţionale sus menţionate. Nici unul nu pare să intervină concret, fără heirupism, pentru o problemă de interes general.
Femeile apar în toate discuţiile despre orice şi sunt abordate de către oricare dintre locutori, femei sau bărbaţi, tineri sau bătrâni, bogaţi sau săraci. Şi aici părerile sunt exprimate vulcanic, fără rost de apel, sentinţele fiind categorice şi de cele mai multe ori fără temei, fiecare are părerea lui.
Românul este născut comentator, este un mic Ţopescu multilateraldezvoltat, un pokerist care îşi riscă toţi banii din buzunar.

Past Tense Continuous

Past Continuous Tense se formează după următoarele modele:

Afirmativ: S + was/were + V-ing
Negativ: S + was/were not + V-ing
Interogativ: Was/Were + S + V-ing

Utilizare:
- acţiuni aflate în derulare într-o perioadă din trecut
ex. Mary was reading a book when Peter entered the room. (acţiune în desfăşurare în trecut în raport cu o alta, de scurtă durată)
While Jim was watching TV, his wife was cooking. (acţiuni paralele în trecut)


Adverbele specifice şi cel mai frecvent utilizate cu acest timp sunt: at that moment, then, while, when

Nu pot, nu ştiu şi nu vreau

Sunt cuvinte care caracterizează persoane şi culturi în ansamblul lor.

Nu pot este un fapt care atestă absenţa capacităţii şi experienţei în gestionarea unei situaţii care implică în mare măsură colaborarea cu un grup (familie, colegi, instituţii). Nu ştiu este incapacitatea de a învăţa, de a te menţine permanent de curent cu ceea ce se petrece în jurul tău, cu ceea ce este nou. Nu vreau caracterizează pe cei care nu se pot vedea pe ei înşişi ca posibili învingători, pe cei care au un slab control asupra a ceea ce li se întâmplă sau li se poate întâmpla din cauze reale sau stabilite doar ca scuză.

Peste primii doi de nu se trece relativ uşor prin exerciţiu, dacă e să mă refer strict la activitatea de predare-învăţare, prin parcurgerea unor etape intermediare necesare. Cel mai puternic nu este legat de voinţă. Dincolo de o definiţie strict ştiinţifică a cuvântului, rămâne valabilă o abordare orientată spre acţiune, spre creşterea capacităţii de a face. De obicei arăt pe degete cei trei de nu şi la final, după eliminarea primilor doi, îmi rămâne ridicat doar degetul median, fapt ce poate părea bizar. Dacă lipseşte capacitatea de a depăşi triumviratul NU, eşecul personal sau colectiv nu lasă nici măcar degetul mijlociu în picioare.
Ieri am întâlnit o persoană care a vorbit cu mine timp de un ceas. Se lăuda că face, că poate face, dar el însuşi nu făcea nimic concret într-un context în care eu îmi permiteam o pauză şi el nu. Vorbea despre neputinţa lui de a acţiona, probabil într-un context familial bizar, pentru atingerea a ceea ce îşi propusese.
Că tot e 1 mai astăzi, merită de reţinut că România are nevoie să depăşească ea însăşi perioada lui nu şi să ajungă la stadiul  intermediar de concluzii post-efort.

Cetăţenia norvegiană

Două doamne pe stradă:
- Ai văzut Românii au talent din Norvegia?
- Da, cu tipul ăla din Botoşani.

Legături

Despre Înviere
Despre Semnul Sfintei Cruci
Fotografii din Praga
Zuma
Prea târziu, un film de Lucian Pintilie. De văzut înainte de intrarea în abataj.
Cântece pentru copii în engleză
Punctual
Despre Basarabia
Preocupari britanice (a propos, am primit invitatie, dar am decis cu prietenii sa il trimitem in locul nostru, noi fiind ocupati in ziua aceea, pe Misu de Hohenzollern)

Hristos a Înviat!

A crede şi a nu cerceta este o atitudine nerecomandată unui creştin. Sensul sacrificiului cristic este tocmai acesta al cercetării şi trăirii jertfei Mântuitorului în mod complet. După trăirea patimilor, după ce S-a răstignit şi S-a îngropat, Hristos se arată lumii ca Lumină, ca forţă care biruie răul.
Îndreptarea permanentă a omului către orice formă de bine, dincolo de orice ideologie sau dogmă, arată că în noi există potenţialul împlinirii faptelor bune şi atingerea stării de mântuire, de luminare.

În aceste zile de mare praznic doresc tuturor un PAŞTE LUMINOS.
HRISTOS A ÎNVIAT!

10 lucruri care îmi plac

Am primit o leapşă de la Radu, să spun care sunt 10 lucruri care îmi plac. Sună a un fel de decalog şi o analiză bună de făcut.
Aleg să trimit leapşa mai departe Rozinei,  lui Tiberiu, lui Adrian Hazaparu şi dlui Daria.

I. îmi plac oamenii în toate manifestările lor pozitive
II. îmi place soarele pentru că mă tonifică
III. îmi place să îmi fac meseria cât pot eu mai bine
IV. să citesc
V. îmi place natura, mai ales când nu plouă prea mult (v. nr. II)
VI. îmi place să vorbesc
VII. îmi place că am prieteni şi familie
VIII. îmi place că Dumnezeu există, în diferitele Sale manifestări
IX. îmi place să văd culori şi nuanţe
X. îmi place că exist

Past Simple Tense cu exemple şi explicaţii

Să luăm exemplul următoarelor propoziţii simple:

Bill played football yesterday with John.
Mary made up her mind to read a book by Joyce.

Cele două forme ale verbelor, played şi made, sunt formele de trecut (Past Simple). Eu prefer să le numesc V2, pentru simplificare. Din primul exemplu se poate observa terminaţia -ed care se adaugă tuturor verbelor regulate la V2 şi V3 (Past Participle). Verbele regulate constituie majoritatea când vine vorba despre V2 şi V3 în limba engleză. De ce se numesc "regulate" (regular verbs)? Pentru că respectă regula adăugării terminaţiei -ed.
În ceea ce priveşte al doilea exemplu, aici întâlnim un verb neregulat (irregular verb). Din această categorie fac parte circa 150 de verbe a căror formă trebuie cunoscută după consultarea unei liste ca aceasta şi exersarea acestui timp gramatical. Verbele neregulate se împart în trei categorii: verbe cu toate formele identice (ex. set, put), verbe cu două forme identice (ex. make, have) şi verbe cu toate cele trei forme diferite (ex. do, be).

Past Simple Tense se formează după următoarele reguli:

Afirmativ: S + V2
Negativ: S + did not + V1   (de reţinut că aici este vorba de forma întâi a verbului)
Interogativ: Did + S + V1?

ex. She said she was reading.
We did not look into the case.
Did they speak English when they met Mr Yashimoto?

Utilizare:
- acţiuni începute şi terminate în trecut
ex. Jim found a dime.
- o acţiune care s-a terminat la un anumit moment din trecut
ex. Bill and his friends arrived in London on March 3rd.
- în texte care fac referire la evenimente şi acţiuni din trecut (rapoarte, poveşti, ştiri, etc.)
ex. The clerk asked our reporter about the result of his investigation.

Adverbe:
ago, last, yesterday

Pentru alte detalii şi exerciţii aici.

Paştele evreiesc - PESACH

Între 18 şi 26 aprilie, poporul evreu din diaspora şi din Israel (acolo se celebrează doar 7 zile) sărbătoreşte Pesach, sărbătoarea trecerii şi eliberării din robia Egiptului. În memoria pribegiei prin pustiu sub conducerea lui Moise, evreii consumă în această perioadă alimente care să aducă aminte de efortul lor comun şi de greutăţile celor 40 de ani de căutare a pământului făgăduinţei.
Paştele este o sărbătoare care arată valoarea răbdării şi a călătoriei de la starea mai puţin bună a omului spre o starea spirituală şi corporală superioară.
Detalii despre ceremonii, rugăciuni şi regimul alimentar aici.

HAG PESACH SAMEACH!

Criza culturală din punct de vedere psihologic

Analiza relaţiei dintre individ şi normele culturale

O primă etapă este să se determine gradul de aculturalizare al individului ăă raport cu o cultură dominantă.

Identificarea resurselor externe relevante din punct de vedere cultural aflate la dispoziţia persoanei care trece printr-o criză

A doua etapă este examinarea resurselor şi punctelor tari. Resursele primare în multe culturi sunt clerul, dar există şi alte persoane care pot ajuta, cum ar fi anturajul din cartier şi politicienii. În culturile din îtnreaga lume familia este un sistem major de sprijin pe durata crizelor şi ele trebuie să fie mobilizate, ţinând  cont de faptul ca definirea “familiei” diferă de la o zonă la alta.

Determinarea capacităţii subiectului de a folosi resursele

Nu toţi indivizii care trec printr-o criză sunt capabili să folosească resurse convenţionale sau culturale. Trebuie să fie examinate şi luate în calcul atitudinile fata de ajutorul furnizat şi sursele sale.

Stabilirea unui reper

Este vital ca cel care se află în preajma să ofere ajutor imediat. Grija faţă de nevoile fizice, sfaturile şi întărirea pozitivă şi ajutorul pentru cei aflaţi în criză ajută la luarea unor decizii pozitive care să crească abilitatea de a face faţă. Imediat ce este posibil, trebuie facilitată stabilirea unui reper, a unei legaturi cu un posibil susţinător şi să se stabiliească dacă se poate lega o relaţie.

Criza este perioada în care lumea din preajmă este afectată radical. Crizele nu sunt neobişnuite  în istoria omenirii şi au fost dezvoltate mijloace de a le face faţă. Cei care intervin într-o situaţie de criză trebuie să faciliteze procesele care sunt acreditate de cultura respectivă pentru a permite individului să facă fată presiunii. Mecanismele culturale trebuie respectate pentru a oferi confort şi alinare celor afectaţi de evenimente traumatice.

Relaţia dintre cultură şi criză are multe aspecte. Poate ajuta să determinăm ce incident este perceput ca un eveniment de criză şi ce impact are asupra manierei în care un individ îl gestionează.  În plus, poate dicta modalităţile potrivite de a ajuta un individ pe durata unei crize.

Trebuie avut în vedere că fiecare individ are o personalitate diferită şi că acea personalitate se poate integra sau nu în cultura de origine. Ce rezultat, nu se poate presupune că un individ va împărtăşi toate ideile, credinţele, valorile şi normele grupului cu care el sau ea se identifică. De la regiune la regiune şi de la individ la individ, variaţiile sunt mari în cadrul fiecărei culturi. În plus, unii indivizi se identifică la nivel personal cu mai multe grupuri, cum ar fi o lesbiană, un american de origine africană sau un budist. Când este abordat cineva aflat în acest caz, poate fi dificil de prezis care valori şi comportamente vor fi manifestate. Cel mai sigur este să fim conştienţi de viziunea comună asupra lumii a diferitelor culturi, astfel încât ele să poata fi identificate şi folosite, dar aceasta abordare trebuie facută cu grijă pentru evitarea stereotipiilor şi a presupunerilor neverificate.
(după un original de Jonathan Sandoval)