O continuare imaginară, ca limbaj şi subiecte, a Poveştilor din Canterbury, aşa aş numi The Life's Little Ironies scrise de Thomas Hardy. Poveştile din acest volum se desfăşoară mai ales în zona rurală a Angliei de la finele secolului XIX, întru-un ţinut parte real, parte imaginar.
O analiză a unor comportamente umane, o fină intrare în psihicul omului scrisă cu detaşarea unei comode persoane a III-a. Tonul nu este unul moralizator şi nici demonstrativ. Hardy prezintă fapte, cu o ironie fină, cu detaşarea analistului pesimist ce se depărtează de conţinutul operei sale.
Toponimele, de exemplu Longpuddle sau Gaymead, şi numele personajelor, cum ar fi Jolliffe sau Mrs. Frances Frankland, anunţă, în majoritatea cazurilor cu o falsă precizie, un punct culminant fericit. La finalul majorităţii textelor se dovedesc a fi alese cu o ironie fină, aşa cum spune şi titlul volumului. De remarcat este limbajul personajelor, variaţiile înte tonul colocvial şi cel formal se suprapun şi sunt susţinute de treceri de la discursul oamenilor simpli la o engleză îngrijită a unor mici burghezi sau proprietari de la ţară.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu