Într-o vreme în care pastoraţia aduce provocări dintre cele mai diverse şi în care Biserica Ortodoxă se confruntă cu aceleaşi probleme ca în trecut, dar totuşi mereu sub altă formă, personalitatea puternică şi activitatea Patriarhului Daniel se disting prin tenacitatea de care dă dovadă în gestionarea viei ce i-a fost încredinţată şi păzirea cu folos în raporturile cu dimensiunea laică.Acţiunile sale sunt uneori controversate, pornind de la atitudinile teologice, mai ales înclinaţia sa spre ecumenism şi dialog interconfesional, şi până la cele administrative. Ceea ce îmi permit să remarc sunt două chestiuni. În primul rând, a reuşit să transforme Mitropolia Moldovei şi Bucovinei, jurisdicţie canonică aflată în cea mai săracă zonă a UE, într-una dintre cele mai active şi rodnice entităţi bisericeşti din România. Activitatea misionară, de binefacere şi cea mediatică din zona Moldovei au cunoscut o creştere spectaculoasă şi eficientă pe termen lung. În al doilea rând, ca Patriarh, gestionează foarte înţelept relaţiile cu statul şi cu celelalte biserici creştine. A reuşit, printr-o puternică susţinere mediatică oferită de organismele de presă şi păstorirea implicată orientată spre sufletele enoriaşilor, să impună imaginea unei Biserici care şi-a reconturat esenţa pe baza convingerilor teologice şi a legăturii fireşti cu aspectele laice. Nu trec cu vederea intensa activitate desfăşurată pentru românii care locuiesc în afara graniţelor, concretizată prin înfiinţarea de parohii, episcopii şi mitropolii în diaspora. BOR se implică tot mai mult în proiecte şi programe, în dialog şi colaborare cu actori sociali şi religioşi care pot susţine şi pe viitor activitatea sa şi binele turmei în ansamblu.
Vrednic este!
Întru Mulţi Ani!
2 comentarii:
Mă aştept să scrii ceva şi despre Arsenie Papacioc, unul dintre puţinii duhovnici pe care-i mai avea ortodoxia română în ultimii ani. Însă ai dreptate: unii păstoresc suflete, iar alţii mulg oile...
Ce spunea părintele Paisie: "Nu depinde de noi reînnoirea monahismului, ci mai ales de Duhul Sfânt. Căci Duhul Sfânt alege oamenii sfinţi, păstori şi stareţi luminaţi şi duhovnici buni, care pot forma călugări îmbunătăţiţi, iubitori de rugăciune, de nevoinţă şi smerenie. Cu aceste virtuţi întotdeauna se înnoieşte monahismul, viaţa duhovnicească, iar fără acestea, niciodată. Dacă stareţii şi duhovnicii vor fi ca făcliile în sfeşnic şi vor merge, ca păstorul cel bun, înaintea turmei, atunci mănăstirile vor înflori vâzând cu ochii, iar călugării Îl vor lăuda pe Dumnezeu împreună cu îngerii, iar daca nu, nicidecum." Trecând peste dogme, e nevoie de leaderi.
Trimiteți un comentariu