Sunet de toacă

Toaca, de lemn sau metal, fixă ori mobilă, reprezintă chemarea la rugăciune a ortodocşilor la diferitele servicii ale cultului divin public. Din câte ştiu, toaca are cel puţin trei semnificaţii, fiecare cu simbolistica şi cu istoria ei. Una dintre ele este legată de practici precreştine sau chiar păgâne, în timpul unor ceremonii religioase antice folosindu-se diferite instrumente de percuţie, toate cu scopul de a pregăti un ritual sau a invoca una dintre divinităţi (ex. misterele eleusine). O altă semnificaţie este cea legată de Crucea Mântuitorului, toaca reprezentând din această perspectivă lemnul pe care a fost crucificat, ciocanele de lemn folosite simbolizându-le pe cele folosite în Vinerea Patimilor. Din acest punct de vedere toaca este o formă de rugăciune creştină şi alături de clopote ajută la pregătirea creştinilor pentru slujbe. O altă simbolistică atribuită toacei este cel de instrument de percuţie folosit pentru a anunţa diferite evenimente laice, de exemplu se mai bate încă, în unele sate, pentru a chema oamenii la o adunare obştească.

Meşteşugul toacei este unul aparte. Toaca fiind sfinţită solicită o stare deosebită a celui care se pregăteşte să o utilizeze, ritmurile mergând de la unele lente şi până la un "rafală" de percuţie. Este nevoie de exerciţiu, flexibilitatea încheieturilor mâinilor fiind ncesesară pentru a nu obosi.