Cât de minunată este voia Tatălui care acceptă să îşi jertfească propriul Fiu.
Cât de minunat şi frumos ne spune îngerul să nu căutăm pe cel viu printre cei morţi.
Cât de minunat este că fiecare are şansa proprie la mântuire.
Zilele de Paşte sunt clipe de reflecţie şi bucurie. Nici mâncarea şi nici băutura nu fac din aceste trei zile de ales praznic prilej de saţiu. Saţietatea adevărată vine din minutul de reflecţie la un gest unic în istoria mântuirii: sacrificiul de sine pentru ceilalţi şi puterea de a birui moartea şi păcatul.
Îmi vin în minte acum rânduri despre Sfinţii Temniţelor comuniste, oameni care s-au jerfit pentru convingerile lor. De Paşte sărbătoreau în condiţii materiale greu de înţeles, dar se bucurau şi radiau bucuria asta şi o împărtăşeau cu ceilalţi. Asemenea primilor creştini şi ucenicilor la Cina cea de Taină ei intrau în comuniune cu aproapele, dincolo de trup.
În nădejdea învierii, Paşte Ferici!
Hristos a Înviat!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu