Lansat în România în 2008, filmul Entre les murs îmi lasă impresia unui cuprinzător reportaj despre ce înseamnă să fii prof. Personajele colective - clasa şi corpul profesoral al unui liceu dintr-o zonă cu probleme a Parisului - gravitează reciproc şi în permanenţă schimbare de poziţie în jurul personajului Francois. Pe scurt, un profesor de franceză încearcă să îşi facă treaba cu o clasă în care elevi francezi şi emigranţi, aflaţi la a doua generaţie, care devin refractari la orice li se pare că nu le trebuie.
Filmul este o permanentă negociere între regizor (Laurent Cantet) şi protagonişti (Francois, Agame, Angelica, Cherif, Burak, Souleymane), între unghiuri şi replici. Pe alocuri banda de film scapă din aparat, prim planul se succede rapid unei perspective generale asupra clasei, aproape întotdeauna luată din bancile elevilor sau din laterala unui regizor înfrigurat.
La facultate, la cursurile de metodică, am văzut fragmente de lecţie de limbă engleză pentru vorbitori nativi sau de EFL. Comparaţia între secvenţele acelea şi filmul lui Cantet mi-a venit în minte filtrată printr-o doză de internaţionalism şi senzaţia lui "am fost deja acolo", un déjà vu tipic românesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu