Balzac spunea că cerşetorii adevăraţi nu stau pe străzi cu mâna întinsă.
Şi eu mă întreb: Ce este mai greşit, să dai celorlalţi care sunt în nevoie sau să îi judeci după ce le-ai dat un sfanţ? Care este mai bun?
Eram zilele trecute printr-o staţie de tramvai. Doi cerşetori, probabil cerşetori - unul de bani, celălalt de suflet - se întâlniseră şi s-au măsurat din priviri pe strada publică. Unul dintre ei avea un picior amputat chiar deasupra gleznei, celălalt avea o muzicuţă cu care îngâna un cântec. S-au certat pe un anumit subiect ce nu mi s-a dezvăluit complet auzului. Cel cu piciorul lipsă a făcut un gest de dezgust la adresa celui care semăna cu Charlie Chaplin. Cel din urmă semăna cu un rus, am crezut că e lipovan când îl vedeam la o oarecare distanţă, cântând din voce de data asta un cântec cu inflexiuni slave, nu înţelegeam cuvintele.
Habar nu aveam ce cânta până când l-am văzut ridicând şapca spre cer şi gesticulând cu bastonul din mâna stângă. La final a spus "amin". Melodia îmi era cunoscută, era ceva de departe, o melodie cunoscută şi totuşi nu ştiam care. A doua zi am realizat că era imnul Marii Britanii, "God Save the Queen".
După un timp i-am revăzut pe amândoi în contexte diferite. Ieri unul era prin parcarea Kaufland, cu un prieten de al său, căzuse în genunchi. Pe celălalt l-am revăzut în tramvai.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu