Nu pot este un fapt care atestă absenţa capacităţii şi experienţei în gestionarea unei situaţii care implică în mare măsură colaborarea cu un grup (familie, colegi, instituţii). Nu ştiu este incapacitatea de a învăţa, de a te menţine permanent de curent cu ceea ce se petrece în jurul tău, cu ceea ce este nou. Nu vreau caracterizează pe cei care nu se pot vedea pe ei înşişi ca posibili învingători, pe cei care au un slab control asupra a ceea ce li se întâmplă sau li se poate întâmpla din cauze reale sau stabilite doar ca scuză.Peste primii doi de nu se trece relativ uşor prin exerciţiu, dacă e să mă refer strict la activitatea de predare-învăţare, prin parcurgerea unor etape intermediare necesare. Cel mai puternic nu este legat de voinţă. Dincolo de o definiţie strict ştiinţifică a cuvântului, rămâne valabilă o abordare orientată spre acţiune, spre creşterea capacităţii de a face. De obicei arăt pe degete cei trei de nu şi la final, după eliminarea primilor doi, îmi rămâne ridicat doar degetul median, fapt ce poate părea bizar. Dacă lipseşte capacitatea de a depăşi triumviratul NU, eşecul personal sau colectiv nu lasă nici măcar degetul mijlociu în picioare.
Ieri am întâlnit o persoană care a vorbit cu mine timp de un ceas. Se lăuda că face, că poate face, dar el însuşi nu făcea nimic concret într-un context în care eu îmi permiteam o pauză şi el nu. Vorbea despre neputinţa lui de a acţiona, probabil într-un context familial bizar, pentru atingerea a ceea ce îşi propusese.
Că tot e 1 mai astăzi, merită de reţinut că România are nevoie să depăşească ea însăşi perioada lui nu şi să ajungă la stadiul intermediar de concluzii post-efort.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu