"- Eu nu mi-aş face atâtea griji, replică Jephson pe un ton sec. O jumătate de omenire îndreaptă cealaltă jumătate destul de constant de la începutul lumii; cu toate acestea, pare a fi rămas o cantitate destul de apreciabilă de natură umană. Reprimarea păcatului este în mare măsură un lucru asemănător cu înăbuşirea unui vulcan; astuparea unei supape pur şi simplu deschide alta. Răul va supravieţui epocii noastre....
- Există un singur viciu şi acela este egoismul. Jephson stătea în faţa focului aprinzându-şi pipa. Pufăi din tutun, făcându-l să strălucească, aruncă chibritul în jăratic şi apoi spuse:
- Şi sămânţa tuturor virtuţilor, de asemenea.
- Stai jos şi şi continuă-ţi lucrul, spuse MacShaughnassy de pe sofa unde stătea întins cât era de lung, cu călcâiele pe scaun; discutăm romanul. Paradoxurile nu se admit în timpul orelor de lucru.
Jephson, totuşi, era înclinat spre dispută.
- Egoismul, continuă el, este pur şi simplu un alt nume dat Voinţei. Fiecare faptă, bună sau rea, pe care o facem, este determinată de egoism. Suntem miloşi doar pentru a ne asigura un loc bun în lumea cealaltă, pentru a ne face respectaţi în asta, pentru a ne uşura propria deznădejde provocată de cunoaşterea suferinţei. Un om este bun pentru că îi face plăcere să fie bun, tot aşa cum altul este crud deoarece cruzimea îi face plăcere. Un om mare îşi face datoria deoarece pentru el simţul datoriei împlinite este o plăcere mai profundă decât ar fi tihna care ar rezulta din neîndeplinirea unei datorii. Omul religios este religios pentru că găseşte o bucurie în religie; omul moral e moral datorită respectului său de sine; viciul ar însemna o nenorocire. Sacrificiul de sine în el însuşi este doar un egoism subtil; preferăm exaltarea mintală câştigată astfel, satisfacţiei senzuale care este răsplata alternativă. Omul nu poate fi altfel decât egoist. Egoismul este legea întregii vieţi. Fiecare lucru, de la cea mai îndepărtată stea fixă, până la cea mai mică insectă care se târăşte pe pâmânt, luptă pentru sine după puterea sa; şi meditând asupra tuturor, Eternul lucrează pentru El însuşi; acesta este universul.
- Ia un whiskey, spune MacShaughnassy, şi nu mai fi atât de metafizic. Mă faci să mă doară capul.
- Dacă orice acţiune, bună sau rea, izvorăşte din egoism, replică Brown, atunci trebuie să fie egoism bun şi egoism rău, iar egoismul tău rău este ceea ce eu numesc în mod evident egoism, fără a fi calificat de nici un adjectiv. Astfel am ajuns înapoi de unde am pornit. Susţin că egoismul - egoismul rău - este rădăcina tuturor relelor, şi aici trebuie să fii de acord cu mine.
- Nu întotdeauna..."
Fragment din Novel Notes (Arta de a nu scrie un roman), 1893, Jerome K. Jerome, traducerea de Horia Hulban şi Călina Gogălniceanu.
2 comentarii:
Eu nu încetez să mă revolt şi să mă răzbun pentru atâtea jumătăţi! Aproape fără excepţie, oamenii se împart în creatori de probleme şi rezolvitori. Mai că îţi vine să crezi în distincţiile maniheilor şi să te înarmezi ca pentru o luptă ori de câte ori întâlneşti vreun semen, ori că ţi-e rudă, ori că ţi-e străin.
Până la urmă, natura spune şi ea că egoismul poate fi bun sau rău. Pe mine însă mă plictiseşte teribil jocul ăsta cotidian al progresiei în rău a inteligenţei: nu încetez să le dau lecţii ale Binelui câtorva apropiaţi şi necunoscuţilor cu care intru în coliziune, dar ei insistă să ne stâlcim neuronii, feţele, nervii şi răbdarea... indefinit. Ceea ce şi fac în cele din urmă, dar fără nicio bucurie solidară, ci numai solitară (şi aici am partea mea de rău egoism)
P.S: Am să caut şi eu scrierea din care ai citat. Mi se pare bine aleasă pentru a ne descrie apucăturile :)
Egoismul, ca atatea altele, depinde doar de sistemul de referinta ales. De aici pornesc si doctrinele politice, de exemplu, care se pot rezuma la "cine nu e cu noi, e impotriva noastra".
Textul din care am citat trece in revista incercarea a patru prieteni de a scrie un roman. Ei esueaza, impreuna, pentru ca fiecare are punctul lui de vedere si propriile experiente pe care le vrea mentionate sau luate de adevarate. Pasajele din finalul cartii, acestea de mai sus, ajuta la intelegerea textului. Pe parcurs sunt capitole plictisitoare, cu fel de fel de divagatii si mici povestioare.
Singurul element care se schimba cu certitudine este chiar sinele propriu.
Trimiteți un comentariu