Florile de pe câmpul verde şi nedesţelenit au apărut ca urmare a unui cataclism cosmic. Sub vântul cald al divinităţii ele se aruncă într-o gălăgie de culori, ascunzând, la vârful peţiolului, o cupă de petale şi gineceul. Florile câmpului verde se unduiesc sub suflul divin şi fac valuri alături de graminee. În zgomotul culorilor se strecoară şi notele discordant-cacofonice ale ciulinilor.
Bun de citit - Eu nu strivesc colora de minuni a lumii.
4 comentarii:
Frumos spus!
Acestea sunt printre putinele care te mai linistesc...
E bine sa fim convinsi de asta.
Îmi place "gălăgie cromatică", la fel şi "cacofonia ciulinilor". Ce-i cu dezlănţuirea asta stilistică pe tine? Mă aşteptam să-mi mai dai nişte recomandări de grămătic şi - hop-ţop! - mă arunci în pumnii metaforei. Nice! :D
Grămăticul coexistă, subliminal şi alternativ-prezent, cu beţivul culorilor şi al nuanţelor. Contextele de acţiune sunt variate şi florile câmpului verde se regăsesc în scribul-asiduu-al-statului şi cel care se minunează de Nemăsurata fire - simultan.
Trimiteți un comentariu