Fiecare generaţie de elevi, de angajaţi, de ce se mai poate menţiona la capitolul "generaţii", spune că cei de dinainte au fost mai buni şi că respectivul leat este mai bun decât următorul. Întrebând părinţii unor elevi despre generaţia dumnealor şi ce mai ţin minte de pe "vremea când matematica (doar un exemplu) se făcea mai serios decât acum", despre integrale şi ecuaţii de gradul doi, primeam invariabil un răspuns de forma "ei, dar noi între timp am îmbătrânit, ne-am angajat, ne-a dat statul apartament şi nu ne mai interesează." Cum ar trebui să îi intereseze pe progeniturile lor ceva ce părinţii înşişi consideră inutil?
"Tineretul din ziua de azi", care în mod sigur este oarecum la fel cu cel de acum patru sau treizeci de ani, are abilităţi legate de, să luăm un exemplu, calculator. Ştiu să îl butoneze cel puţin la fel de bine cum ştiau acum douăzeci de ani părinţii lor să folosească un Kashtan sau un pick-up nemţesc.
În privinţa asta nimic nu se schimbă, poate doar un sistem referenţial personal şi colectiv. Educabilii - toate categoriile de vârstă - din ziua de astăzi sunt mai orientaţi spre finalitatea învăţării. Întrebarea "la ce îmi foloseşte?" vine tot mai frecvent pe buzele celui care învaţă ceva.
La ce i-a folosit tatălui meu chimia de acum treizeci şi ceva de ani? Problema nevoii de specializare pe un anumit domeniu este cea care apare tot mai presant.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu