luni, 28 noiembrie 2011

De nepătruns

Omul, şi nu doar cel de acum, se aşteaptă să îl găsească pe Dumnezeu pe raftul unui magazin, la superofertă. Într-un pelerinaj nu e importantă mănăstirea sau locul ce a fost consacrat şi a căpătat un renume rezonant pentru o anumită categorie de credincioşi. Sunt persoane care aleargă în pelerinaj şi în clipa atingerii obiectivului se întreabă ce caută acolo. Tâlharul de pe cruce nu avea nici măcar o vagă banuială ce avea să i se întâmple în momentul final, tot aşa cum Saul nu avea în intenţie să devină Paul. 
Cei care se străduiesc să caute, vor găsi.
Sunt persoane care cer, solicită în permanenţă, sunt "însetaţi de dreptate", sunt persoane care primesc în permanenţă daruri care le sunt utile sau mai puţin utile, cel puţin aşa susţin pe moment. Un lucru cert este să fii bucuros de ceea ce primeşti şi când primeşti.
Omul are atata sfintenie cata rugaciune are in el. Omul primeste sfintenie prin botez si o poate spori prin faptele sale. Prin mana unui om care daruieste ceva saracului si mana saracului care primeste banutul se creaza o punte care duce la Dumnezeu. Puntea asta este fragila la inceput, dar prin perseveranta poate fi facuta temeinica.  (de citit)

Un comentariu:

Camelia spunea...

Frumos.
Un pelerinaj iti modeleaza interiorul,din punctul meu de vedere,iti creaza o alta stare oricat de pietroi ai fi.
"Un lucru cert este să fii bucuros de ceea ce primeşti şi când primeşti." ,dar si sa multumesti...

P.S 1 : Nu merge al treilea link.
P.s 2 : http://candelaluminii.blogspot.com/ asta este adresa blogului meu din cauza unor greseli...