Sa nu dam din darul pe care l-am primit celor care nu il merita, pentru ca e posibil sa ramanem si noi si persoanele respective fara vreo farama din acesta.
Este o parafrazare a pildei fecioarelor cu ulei destul si a celor care, din lacomie sau din nestiinta, ramasesera fara deajuns.
Sunt multe si nenumarate cazurile in care oamenii isi dau seama prea tarziu de cele ce au vazut si de lucrurile in care s-au lasat, din necunoastere, angrenati si cand o fac este, de cele mai multe ori, prea tarziu. Influenta unora sau a altora este de cele mai multe ori conjuncturala, interesata si prost inteleasa si tintita. Aseara imi spunea o ruda ca sunt unii care se incapataneaza in a face raul, de cele mai multe ori pe cel pe care nu il vor. Dupa o vreme se lasa pagubasi, nu din pricina firii lor si a convingerilor, ci pentru ca pur si simplu oglinda care este sufletul lor intalneste fie prea mult bine, fie prea mult rau, un rau mai mare decat cel pe care il vad ei uitandu-se la chipul lor. Este un efect optic interesant al multiplicarii la infinit a imaginilor din doua oglinzi paralele.
Am reparat zilele acestea multe dintre greselile anilor din urma. Cea de care sunt cel mai bucuros este inceputul reabilitarii morale si comportamentale a familiei mele. Am fost cumplit cu unii si bun cu altii, imi sta in fire.
O singura greseala ma apasa pana de curand. Si imi sta in putere de a spune ca nu se merita sa mai dau aurul meu celor care nu il mai merita, nu vor pur si simplu sa asculte unele pareri personale. Fata in fata. E o poveste circulara, din care spirala eului se reorienteaza, se metamorfozeaza.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu