Despre chestiuni practice

Ferdousi (poet persan - cca. 932-941 - cca. 1020-1026 autor a Sah-name - Cartea regilor, o istorie a Iranului) spune asa: "Măsoară-ţi vorba şi vorbeşte cu măsură."
În cultura română avem alte proverbe similare. "Vorba dulce mult aduce." sau "Vorbeşte gura fără tine." se referă la aceleaşi două realităţi. Oricine trebuie să spună adevărul şi să dorească să fie ascultat cu adevărat.

Dacă luăm cazul unui elev, putem spune că acesta se aşteaptă să fie ascultat şi înţeles de către un cadru didactic. La rândul său acesta are de cele mai multe ori pregătirea necesară să recepteze corect mesajul unui educabil - fără a emite judecăţi de valoare absolute - şi să îndrume comunicarea acestuia din urmă către o claritate greu de înţeles în lipsa unui context de transmitere şi recepţie adecvat. Cu alte cuvinte, beneficiarul unui curs de limbi moderne trebuie să fie deschis, să îşi asume propriile calităţi şi lipsuri şi să meargă de fiecare dată mai departe spre idealul de "native-like speaker".

În predarea limbii engleze un profesor trebuie să urmărească dezvoltarea celor patru abilităţi de comunicare: listening (receptarea mesajelor orale), reading (receptarea mesajelor scrise), speaking (producerea de mesaje orale) şi writing (producerea de mesaje scrise). Două dintre aceste skilluri sunt pasive şi două sunt active sau de receptare. Nivelul de gestiune optimă a acestor patru abilităţi este de fapt o balanţă greu de ţinut de către cel care se înscrie în cursa pentru studiul şi posesia acestui idiom de largă circulaţie - unii elevi dezvoltă excesiv doar un skill, în detrimentul quasi-total al celorlalte trei.

Ultimile tendinţe în domeniu merg pe ideea de descoperire personală, de explorare şi control individualizat a nevoilor de comunicare şi a capacităţilor personale reale sub îndrumarea profesorului care astfel devine un transmiţător de valoare şi valori (prof. Liviu Antonesei). În ultima vreme combin cele două abordări pedagogice - cea de profesor ca deţinător de cunoştinţe şi cea de factor care încurajează învăţarea prin descoperire.
O metodă eficientă în această direcţie este cea a reţelei de cuvinte pornită de la un element central. De exemplu pornind de la cuvântul "casă" un elev va asocia cu acesta cuvinte legate de obiecte din locuinţă, familie sau prieteni, în funcţie de interesul său imediat privind învăţarea şi de îndrumarea profesorului. Cerând unui elev de clasă primară să îmi deseneze ceva legat de familia lui am avut "surpriza" aşteptată să îmi reprezinte pe el şi cei doi părinţi, plus o casă în fundal. Acelaşi elev a asociat termenului de familie cuvântul "peşteră". Interpretările sunt multiple în acest caz şi poate le voi discuta într-un alt post.
Importantă în orice activitate de învăţare rămâne dorinţa celui care participă la curs de a învăţa, de a putea să spună ceea ce îl interesează cu adevărat. Apoi e vorba despre celălalt aspect - modul în care spune un lucru şi când îl spune.