Sunt strănepotul lui Alexandru Apostoaie, al lui Ioan şi al Catincăi Horodincă, al lui Adolf Plotic şi al Iustinei, al lui Gheorghe Colibaba, nepotul lui Teodor Horodincă şi al Agafiei, nepotul lui Stelian şi al Elenei, fiul lui Gheorghe Horodincă şi al Ştefaniei. Am o soră, Geanina, am veri şi verişoare pe care îi ştiu şi pe alţii pe care nu. Sunt rudă cu ei şi cu alţii asemenea lor.
M-am născut la Botoşani, pe decembrie 17, 1981, la maternitatea Botoşani, aflată atunci în sediului fostului Spital Israelit. Sunt prieten cu cei care îmi sunt dragi. Îi iubesc pe toţi deopotrivă. Am de astăzi 29 de ani, sunt absolvent al Şcolii 16, al Colegiului "A. T. Laurian", al Facultăţii de Litere şi sunt profesor de engleză la Colegiul Economic "Octav Onicescu", sunt profesor de 7 ani. Am terminat liceul acum 10 ani. Sunt un veşnic elev.
Datele importante din viaţa mea sunt 17 decembrie, 1 decembrie (Ziua Naţională), 28 aprilie 2008 (a treia zi de Paşte), o zi din anul acesta, astăzi, dar mai ales mâine. Timpul nu contează, datele da. Fiecare întâlnire cu oamenii este fundamentală şi fundament(an)tă.
Am greşit şi voi mai greşi. Am realizat că cel mai important moment este cel în care încep şă îi iert pe ceilalţi pentru a mă putea ierta pe mine însumi şi a fi iertat de Dumnezeu. Am încălcat cele 10 porunci, am luat în râs am asuprit şi desconsiderat pe aproapele meu. Asuprindu-l pe el, m-am asuprit pe mine şi am asuprit pe Dumnezeu. Fiecare greşeală pe care o fac este prima treaptă a iertării, a încercării personale de a mă corecta.

Dumnezeu există şi fiinţează, răul e doar tolerat ca un alt element din decor şi pentru teste.

Banii sunt doar mijloace, nu scopuri. Muzica e bună, dacă e bună. Hainele îmi stau bine, dacă îmi stau bine. Engleza este o sinteză. Elevii mei, ca şi toţi oamenii, sunt esenţial buni. Discuţiile sunt bune, argumentele sunt bune, cearta poate vindeca. Încrederea în oameni duce la încredere în sine. Cuvintele care dărâmă pot deveni temelii de încredere.

Dumnezeu există în toate!