E clar că toţi elevii sunt buni. Problema e că există profesori care nu ştiu că elevii sunt buni, care consideră că toţi elevii sunt răi, nu învaţă, fumează, beau şi fac altele asemeni, care se află într-o stare perpetuă de conflict emoţional şi care devin inabordabili.
Ideea este că toate aceste tare ale sistemului de învăţământ românesc, în ceea ce priveşte elevul, pornesc de la experienţe din copilăria imediată a educabilului şi relaţionarea cu prietenii şi familia. Ştefan Boncu (2005 - Procese interpersonale) afirmă că: "Multă vreme, psihologii sociali au evitat - sau numai au neglijat - studierea relaţiilor de rudenie în general."La ultima şedinţă cu părinţii am constatat, încă o dată, că legătura de sânge dintre copii şi părinţi eset indestructibilă şi, de dorit, de păstrat. De ce este nevoie să o păstrăm şi să o îmbunătăţim? Pentru că de aici vine încrederea în sine, care apoi trece în încrederea în ceilalţi.
Un copil trebuie întrebat "Cum ai luat nota 4?", nu întrebaţi "De ce ai luat nota 4?" El nu trebuie întrebat să vadă nota mică ca pe o dublă pedeapsă - de la profesor şi de la părinte - ci ca pe o etapă de parcurs.Pornind de la această idee putem merge şi mai departe cu afirmaţia că un conflict interior duce la un succes nebănuit - profesional, afectiv şi, cel mai important, familial. Nota, calificativul aşadar, sunt doar mijloace prin care putem demonstra elevilor că pot să depăşească anumite limite pentru a se integra optim la nivel personal şi profesional în mediul lor mai îndepărtat şi imediat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu