Despre cărţi

Cărţile educă spiritul.
E un citat ciudat, conjuctural emis şi folosit în cazul de faţă.
Literaturii îi acordam ceva mai multă atenţie în anii ce au trecut. Se pare că de ceva vreme, din martie mai exact, m-au interesat oamneii în mediul lor, în diferite forme de manifestare personală. Nu am fost deloc surprins să văd că deghizarea lor laşă în faţa vieţii cade la cea mai mică atingere a realităţii. Eu însumi am purtat masc nepăsării, a dezinteresului. Dar a căzut şi asta.
Minunate sunt modurile de manifestare ale omului şi, mai ales fără mască, în viaţa lui curentă. Cazurile de studiat sunt variate şi fără final impervizibil.
Literatura, citită în diferite conjuncturi, relevă chestiuni diferite. E un exercişiu ciudat de pseudo-chiromanţie instantanee să descoperi un text citit cu mult timp în urmă într-o altă lumină sau exact aceeaşi.
Dune se află acum în stadiul secund de re-citire- într-o metamorfoză simbolică neaşteptată.
1984 nu mă mai sperie, mă învaţă. Textele distopice de la gradul II, evitat cu graţie de saltimbanc medieval, mă inspiră.
Etichetele de pe diverse produse, pe care le citesc între două articole de ziar în timpul dejunului, îmi spun că nitriţii din apa minerală variază în funcţie de brand, dar sunt mereu prezenţi.

O vară de răscruce a lui de Truman Capote, ediţia Polirom, pagina 26, rămâne la fel de punctuală în paragraful respectiv. Restul cărţii şi finalul ei mi se relevă de fiecare dată în altă lumină. Sunt doar priviri fugare, timide, asupra unui trecut frumos.
Tehinca palimpsestului nu face decât să îmi stânească dorinţa de a reciti ceaa ce îmi era pînă de curând o carte, împrumutată azi, din raftul de la căpăt'iul patului meu.